13 definiții pentru absolvență
din care- explicative DEX (7)
- ortografice DOOM (4)
- sinonime (2)
Explicative DEX
ABSOLVENȚĂ, absolvențe, s. f. Terminare a unui ciclu sau a unei forme de învățământ; absolvire. – Din absolvent.
ABSOLVENȚĂ, absolvențe, s. f. Terminare a unui ciclu sau a unei forme de învățământ; absolvire. – Din absolvent.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
absolvență sf [At: DEX2 / Pl: ~țe / E: absolvent] Terminare a unui ciclu sau a unei forme de învățământ Si: absolvire.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
*ABSOLVENȚĂ (pl. -țe) sf. 🖋 Faptul de a absolvi cursurile unei școale: a trecut examenul de ~ [absolvent].
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
ABSOLVENȚĂ S. f. Terminarea unui ciclu de învățămînt după care urmează examenele pentru primirea diplomei; absolvire. Certificat de absolvență.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ABSOLVENȚĂ s. f. Terminare a unui ciclu de învățămînt (după care urmează examenele pentru primirea diplomei); absolvire. – Din absolvent.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
ABSOLVENȚĂ s.f. Terminare a unei forme de învățămînt; absolvire. [< absolvent].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
absolvență s. f. absolvire (1). (< absolvent + -ență)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de tavi
- acțiuni
Ortografice DOOM
absolvență s. f., g.-d. art. absolvenței; pl. absolvențe
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
absolvență s. f., g.-d. art. absolvenței; pl. absolvențe
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
absolvență s. f., pl. absolvențe
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
absolvență, -țe.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Sinonime
ABSOLVENȚĂ s. v. absolvire.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ABSOLVENȚĂ s. absolvire, isprăvire, terminare. (După ~ unei școli.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
| substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
absolvență, absolvențesubstantiv feminin
- 1. Terminare a unui ciclu sau a unei forme de învățământ. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC DN
- Certificat de absolvență. DLRLC
-
etimologie:
- absolvent DEX '09 MDA2 DEX '98 DN
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.