opțiuni
  • info

15 definiții pentru abstinent

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ABSTINENT, -Ă, abstinenți, -te, s. m. și f. Persoană care își impune restricții de la mâncare, băutură, satisfacerea unor necesități fiziologice etc. – Din fr. abstinent, lat. abstinens, -ntis.

ABSTINENT, -Ă, abstinenți, -te, s. m. și f. Persoană care își impune restricții de la mâncare, băutură, satisfacerea unor necesități fiziologice etc. – Din fr. abstinent, lat. abstinens, -ntis.

abstinent, ~ă smf, a [At: DA / Pl: ~nți, ~e / E: fr abstinent] 1-2 (Persoană) care își impune restricții la mâncare, băutură, fumat etc.

*ABSTINENT, -TĂ adj. sm. f. Care e cumpătat, cu măsură la mîncare și băutură, înfrînat [fr. < lat.]

ABSTINENT, -Ă, abstinenți, -te, s. m. și f. Persoană care își impune anumite restricții, care nu-și îngăduie excese.

ABSTINENT, -Ă, abstinenți, -te, s. m. și f. Persoană care își impune anumite restricții. – Fr. abstinent (lat. lit. abstinens, -ntis).

ABSTINENT, -Ă s.m. și f. Om cumpătat, sobru la mîncare și mai ales la băutură; cel care se abține de la anumite plăceri, excese (mai ales sexuale). [Cf. fr. abstinent, lat. abstinens].

abstinent, -ă adj., s. m. f. (cel) care practică abstinența. (< fr. abstinent, lat. abstinens)

abstinent, -ă, abstinenți, -te, s.m. și f. Persoană care se abține de la unele alimente, băuturi, de la satisfacerea unor necesități fiziologice etc.

ABSTINENT ~tă (~ți, ~te) și substantival Care se abține de la excese; care este cumpătat la mâncare, băutură și alte necesități. Om ~. [Sil. ab-sti-] /<fr. abstinent, lat. abstinens, ~ntis

abstinent a. cumpătat la mâncare și băutură.

*abstinént, -ă adj. (lat. ábstinens, -éntis. Care se abține de la ceva.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

abstinent s. m., pl. abstinenți

abstinent s. m., pl. abstinenți

abstinent s. m., pl. abstinenți

abstinent

Intrare: abstinent
substantiv masculin (M3)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • abstinent
  • abstinentul
  • abstinentu‑
plural
  • abstinenți
  • abstinenții
genitiv-dativ singular
  • abstinent
  • abstinentului
plural
  • abstinenți
  • abstinenților
vocativ singular
  • abstinentule
  • abstinente
plural
  • abstinenților
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

abstinent, abstinențisubstantiv masculin
abstinentă, abstinentesubstantiv feminin

  • 1. Persoană care își impune restricții de la mâncare, băutură, satisfacerea unor necesități fiziologice etc. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.