4 definiții pentru abzicere
Explicative DEX
ABZICE vb. III. tr. (Rar) A nu admite, a refuza, a dezaproba. [< lat. abdicere].
abzice vb. tr. a nu admite, a refuza, a dezaproba. (după germ. absagen)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de tavi
- acțiuni
Ortografice DOOM
abzice vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. abzic
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Regionalisme / arhaisme
abzice, abzic, v.t. (rar) A refuza, a renunța (la ceva): „…iară Miclea a abzis de dreptul său la jumătatea moșiei Dorozlofalva (Doroslău)” (Mihaly, 1900: 496, dipl. 208). – Din lat. abdicere (DN, 1986).
- sursa: DRAM 2021 (2021)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Intrare: abzicere
abzicere infinitiv lung
| infinitiv lung (IL107) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||