opțiuni
  • info

3 definiții pentru accentuativ

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ACCENTUATIV, -Ă adj. (Rar) Referitor la accente, la accentuație; (despre ritm) tonic. [Cf. it. accentuativo].

ACCENTUATIV, -Ă adj. referitor la accente, la accentuație. (< it. accentuativo)

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

accentuativ adj. m., pl. accentuativi; f. sg. accentuativă, pl. accentuative

Intrare: accentuativ
accentuativ adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • accentuativ
  • accentuativul
  • accentuativu‑
  • accentuativă
  • accentuativa
plural
  • accentuativi
  • accentuativii
  • accentuative
  • accentuativele
genitiv-dativ singular
  • accentuativ
  • accentuativului
  • accentuative
  • accentuativei
plural
  • accentuativi
  • accentuativilor
  • accentuative
  • accentuativelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

accentuativ, accentuativăadjectiv

  • 1. Referitor la accente, la accentuație. DN
    • 1.1. Despre ritm: tonic. DN
      sinonime: tonic
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.