ACID, -Ă, acizi, -de, s. m., adj. 1. S. m. Substanță chimică cu gust acru și miros înțepător, care înroșește hârtia albastră de turnesol și care, în combinație cu o bază, formează o sare. 2. Adj. (Adesea fig.) Care are proprietățile unui acid (1), cu gust acru, înțepător. – Din fr. acide, lat. acidus.

acid [At: PONI, CH. 30 / A și: (după lat) acid / E: fr acide, lat acidus] 1-2 sm, a (Chm) (Substanță) care, în soluție apoasă, are gust acru și înroșește hârtia de turnesol, iar în combinație cu metalele, formează săruri.

*ACID I. adj. ¶ 1 Acru, acrișor: gust ~. ¶ 2 🔬Cu însușiri de acid. II. (pl. -de) sn. și (pl. -izi) sm. 🔬 Compus hidrogenat care roșește hîrtia de turnesol albastră și care se poate combina cu oxide bazice spre a forma săruri: ~ azotic, apă tare; ~ citric, sare de lămîie; ~ muriatic, spirt de sare: ~ oxalic, sare de măcriș; ~ sulfuric, vitriol [fr. < lat.].

ACID, -Ă, acizi, -de, s. m., adj. 1. S. m. Substanță chimică, cu gust acru și miros înțepător, care înroșeste hârtia albastră de turnesol și care, în combinație cu o bază, formează o sare. 2. Adj. (Adesea fig.) Care are proprietățile unui acid (1), cu gust acru, înțepător. – Din fr. acide, lat. acidus.

ACID², -Ă, acizi, -de, adj. Care are proprietățile unui acid; cu gust acru, înțepător. Băutură acidă.

ACID², -Ă, acizi, -de, adj.Care are proprietățile unui acid¹; cu gust acru, înțepător. – Fr. acide (lat. lit. acidus).

ACID s.m. (Chim.) Corp cu gust acru care înroșește hîrtia albastră de turnesol și din a cărui combinație cu o bază rezultă o sare. // adj. Cu proprietăți de acid; acru, înțepător. [< fr. acide, cf. lat. acidus – acru].

ACID¹, -Ă I. adj. 1. cu proprietăți acide. 2. (fig.) care dezvăluie lucruri neplăcute, dureroase; usturător. II. s. m. substanță chimică cu gust acru și miros înțepător, care înroșește hârtia albastră de turnesol. (< fr. acide, lat. acidus)

ACID² ~dă (~zi, ~de) Care are gust acru și înțepător. Băutură ~dă. /<fr. acide, lat. acidus

acid a. acru. ║ n. substanță cu gust acrișor care roșește fața cea albastră a unor vegetale. Caracterul esențial al acidelor de a se uni cu un oxid spre a forma o sare: cele mai întrebuințate sunt: acid sulfuric (uleiu de vitriol), acid acetic (oțet), acid nitric (apă tare).

*ácid, -ă adj. (lat. ácidus) Acru: fruct acid. S. m. și n., pl. e. Chim. Compus al unuĭ corp simplu cu oxigenu saŭ idrogenu, de un gust înțepător și care înroșește tinctura de tirnesol. – Fals acid (după fr.).

acid¹ adj. m., pl. acizi; f. acidă, pl. acide

acid¹ adj. m., pl. acizi; f. acidă, pl. acide

acid s. m., adj. m., pl. acizi; f. sg. acidă, pl. acide

acid.

acid, (engl. = acid) 1. (petrogr.), calificativ atribuit unei roci sau unei topituri naturale bogate în SiO2 (peste 66%). Rocile a. sunt caracterizate de prezența min. salice – cuarț și feldspați – și de culoarea lor deschisă (granite, riolite, granodiorite, dacite). Termenul este depreciat.V. și →bazic, ultrabazic și intermediar; 2. (miner.), calificativ pentru un feldspat plagioclaz bogat în Na (albit, oligoclaz).