ACRU², -Ă, acri, -e, adj., s. n. 1. Care are gustul caracteristic al oțetului, al lămâii etc.; care provoacă o reacție gustativă astringentă. 2. S. n., adj. (Gust) ca al oțetului, al lămâii etc. 3. Adj. Fig. Morocănos, ursuz, supărăcios; răutăcios; supărat, mâhnit. – Lat. acrus.

ACRU I. adj. 1 Cu gustul caracteristic lămîii, oțetului, etc. ¶ 2 🌿 Necopt, crud, verde (vorb. de poame): mere acre, poame acre ¶ 3 Înăcrit: varză acră; lapte ~ (👉 LAPTE) ¶ 4 Trans. Apă acră, borviz; piatră acră, sulfat dublu de aluminiu și de potasiu sau de amoniu, alaun ¶ 5 proverb: E sătul de... ca de mere acre, nu-i mai place, s’a desgustat ¶ 6 Fig. Răutăcios, arțăgos: devine ~ și stifos de cîte ori s’o întîmpla să-i meargă rău la preferanță (BR.-VN.) II. adv. Fig.: a se uita (cam) ~ la cineva, cam amărît, cu niște ochi nu tocmai prietenoși: se uită ~ și plin de ură la birja noastră (IRG.) ; a-i veni ~ de..., a i se face ~, a-i deveni nesuferit, a se sătura (de cineva sau de ceva): împăratului i se făcu ~ cu atîtea încurcături (ODOB.) [lat. acrus].

acru² (gust) (desp. a-cru) s. n., art. acrul

acru³ (gust) (a-cru) s. n., art. acrul

apă acră (reg.) s. f. + adj.

a-i veni acru (de ceva) expr. a-i fi silă / greață / scârbă (de ceva); a i se face greață (de ceva).