2 definiții pentru aculturat
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ACULTURA vb. tr. a face aculturația unui individ, a unui grup. (< fr. acculturer)
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
acultura vb. ind. prez. 3 sg. aculturează
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Intrare: aculturat
aculturat participiu
| participiu (PT2) | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
aculturare infinitiv lung
| infinitiv lung (IL113) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)