9 definiții pentru ademeneală
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ADEMENEALĂ, ademeneli, s. f. (Pop.) Ademenire. – Ademeni + suf. -eală.
ademeneală sf [At: SEVASTOS, N. 203 / Pl: ~neli / E: ademeni + -eală] (Nob) Ademenire (1).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ADEMENEALĂ (pl. -neli) sf. Ispitire prin vorbe dulci, prin bani, prin făgăduințe: căuta prin ademeneli să-l înduplece să vie [ademeni].
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
ADEMENEALĂ, ademeneli, s. f. Ademenire. – Ademeni + suf. -eală.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
ADEMENEALĂ, ademeneli, s. f. Ademenire. După multe ademeneli, o înduplecară de măritare. SEVASTOS, N. 203.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ADEMENEALĂ, ademeneli, s. f. Ademenire. – Din ademeni + suf. -eală.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
ademeneală (pop.) s. f., g.-d. art. ademenelii; pl. ademeneli
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
ademeneală (pop.) s. f., g.-d. art. ademenelii; pl. ademeneli
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
ademeneală s. f., g.-d. art. ademenelii; pl. ademeneli
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
substantiv feminin (F54) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
ademeneală, ademenelisubstantiv feminin
- 1. Ademenire. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLCsinonime: ademenire
- După multe ademeneli, o înduplecară de măritare. SEVASTOS, N. 203. DLRLC
-
etimologie:
- Ademeni + -eală. DEX '09 MDA2 DEX '98