4 definiții pentru adeu
Etimologice
adeu (-uri), s. n. – Tun. < Mag. agyu (DAR). În Trans., astăzi rar.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Regionalisme / arhaisme
adeu, adeuri, adeauă, (hadeu), s.n. (reg.; înv.) Tun, armă de artilerie: „Tăt din adeauă pușcaț” (Papahagi, 1925: 214). – Din magh. ágyú „tun” (DER).
- sursa: DRAM 2021 (2021)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
adeu, adeuri, adeauă, (hadeu), s.n. – (reg.; înv.; mil.) Tun, armă de artilerie: „Tăt din adeauă pușcaț” (Papahagi, 1925: 214). – Din magh. agyú „tun” (Papahagi, 1925; DER).
- sursa: DRAM 2015 (2015)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
adeu, -uri, -eauă, s.n. – Tun, armă de artilerie: „Tăt din adeauă pușcaț” (Papahagi 1925: 214). – Din magh. ágyú „tun” (Papahagi 1925).
- sursa: DRAM (2011)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Intrare: adeu
adeu substantiv neutru
substantiv neutru (N52) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)