ADJURAȚIE, adjurații, s. f. (Livr.) Formulă a exorcismului care începe cu cuvintele „adjuro te”. ♦ Rugăminte insistentă, implorare. – Din lat. adjuratio, fr. adjuration.

adjurație sf [At: DA ms / V: ~iune / Pl: ~ii / E: fr adjuration] (înv) 1 Rugăciune. 2 Rugăminte stăruitoare. 3 Formulă a exorcismului care începe cu cuvintele „adjuro te”.

ADJURAȚIE, adjurații, s. f. Formulă a exorcismului care începe cu cuvintele „adjuro te”. ♦ Rugăminte insistentă, implorare. – Din lat. adjuratio, fr. adjuration.

ADJURAȚIE s.f. (Liv.) 1. Formulă de exorcism care începe cu cuvintele adjuro te. 2. Rugăminte insistentă, implorare. [Gen. -iei, var. adjurațiune s.f. / cf. lat. adiuratio, fr. adjuration].

ADJURAȚIE s. f. 1. formulă de exorcism care începe cu cuvintele adiuro te. 2. rugăminte insistentă. (< fr. adjuration, lat. adiuratio)

adjurațiune sf vz adjurație

*ADJURAȚIUNE, *ADJURAȚIE sf. Faptul de a adjura: rugăminte stăruitoare [fr. < lat.].

ADJURAȚIUNE s.f. v. adjurație.

adjurație (livr.) (desp. -ți-e) s. f., art. adjurația (desp. -ți-a), g.-d. art. adjurației; pl. adjurații, art. adjurațiile (desp. -ți-i-)

adjurație (livr.) (-ți-e) s. f., art. adjurația (-ți-a), g.-d. art. adjurației; pl. adjurații, art. adjurațiile (-ți-i-)

adjurație s. f. (sil. -ți-e), art. adjurația (sil. -ți-a), g.-d. art. adjurației; pl. adjurații, art. adjurațiile (sil. -ți-i-)