adus², ~ă a [At: ODOBESCU, S. II, 296 / Pl: ~uși, ~e / E: aduce] 1 Dus dintr-un loc în altul. 2 (D. discuții) Îndreptat asupra unui lucru sau a unei persoane. 3 (Pop; îe) A fi ~(ă) din meșteșug Meșteșugit. 4 (D. ființe) încovoiat. 5 Îndoit. 6 (Fam; îla) ~ (bine) din condei Exprimat cu dibăcie. 7 (Îal) Făcut cu diplomație. 8 (Îvr; îla) ~ la mijloc Citat în sprijinul unei afirmații. 9 (D. persoane) Condus. 10 (Fam; îla) ~ în sapă de lemn Sărăcit.

ADUS I. adj. 1 p. ADUCE ¶ 2 Îndoit, plecat, încovoiat: un tînăr spînatic, lungăreț la chip și cam ~ de spate, făcea corecturi (VLAH.) ¶¶ contr. NEADUS. II. sbst. 1 Faptul de a aduce ¶ 2 (pl. -suri) ADUSĂTURĂ: bine să mă limpezești, de ură, de pîră, de ~uri, de supusuri, de fapturi, de daturi (MAR.).

ADUS, -Ă, aduși,-se, adj. Îndoit, aplecat, încovoiat. Șuier aține... potica arnăuților cu fes roșu și cu iatagan adus. DELAVRANCEA, S. 165. Nasul îi era adus, ca de vultur. ISPIRESCU, M. V. 28. ◊ Expr. Adus de spate = gîrbovit. La o masă lungă... un tînăr... lungăreț la chip și cam adus de spate, făcea corecturi. VLAHUȚĂ, O. AL. II 25. Adus din meșteșug = întocmit cu dibăcie. Baia era pardosită cu tot felul de marmură... și adusă din meșteșug așa încît închipuia fel de fel de flori. ISPIRESCU, L. 38. Adus din condei = exprimat cu abilitate.

ADUS, -Ă, aduși, -se, adj. 1. Aplecat, încovoiat. 2. (În expr.) Adus din meșteșug = întocmit cu dibăcie. Adus din condei = exprimat cu abilitate. – V. aduce.

ADUS ~să (~și, ~se) 1) v. A ADUCE. 2) Care este îndoit; încovoiat. Nas ~. ◊ ~ de spate gârbovit. /v. a aduce

adus a. 1. dus la; 2. fasonat: marmoră adusă așa că închipuia fel de fel de flori ISP.; 3. încovoiat: iatagan adus.

adús, -ă adj. (d. aduc). Rar. Încovoĭat, adus în formă de: om adus de spate (gîrbov). S. n., pl. urĭ. Acțiunea de a aduce des.

ADUS adj. 1. aplecat, cocârjat, cocoșat, curbat, gârbov, gârbovit, înclinat, încovoiat, îndoit, plecat, strâmb, strâmbat, sucit. (Cu spatele ~.) 2. v. coroiat. 3. încovoiat, îndoit, rotilat. (Paloș ~.)

ADUS adj. 1. aplecat, cocîrjat, cocoșat, curbat, gîrbov, gîrbovit, înclinat, încovoiat, îndoit, plecat, strîmb, strîmbat, sucit. (Cu spatele ~.) 2. acvilin, cocîrjat, coroiat, curbat, încovoiat, (reg.) coroietic. (Nas ~.) 3. încovoiat, îndoit, rotilat. (Paloș ~.)

Adus ≠ drept

ADUS, -Ă (A fi) adus(ă) din meșteșug (pop.) = Meșteșugit, realizat cu dibăcie, cu artă: Baia era pardosită cu tot felul de marmură… și adusă din meșteșug așa încât închipuia tot felul de flori. (P. ISPIRESCU) A doua zi ziarul ,,Românul" spune că opoziția s-a unit cu străinii pentru a lua administrația din mâna românilor și a o da străinilor și, ca dovadă, citează câteva vorbe alese cu meșteșug din jurnalele opoziției din ajun. (MIHAI EMINESCU) Adus de spate = Gârbovit: La o masă lungă […] un tânăr […] lungăreț la chip și cam adus de spate făcea corecturi. (AL. VLAHUȚĂ) Alături, Rocneanu privea tăcut în fundul ceștei de cafea; un bătrâior, încă destul de îngrijit, mic, puțin adus de spate, cu mustață sură, cu fruntea dezgolită. (EUGEN LOVINESCU)