4 definiții pentru adusătură
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
adusătură sf [At: MARIAN, V. 175 / Pl: ~uri / E: adus + -(ă)tură] 1 (Îsp) Făcătură. 2 (Pex; îsp; pop) Boală adusă în casă prin vrăji.
ADUSĂTURĂ (pl. -turi) sf. 🩺 pop. Boală adusă în casă prin vrăji: toate făcăturile, toate pusăturile, toate adusăturile, te grăbește și le adună (MAR.).
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
adusătură, adusături, s.f. (înv.) Faptul de a aduce, de a atrage ceva sau pe cineva, într-un anumit mediu sau spațiu, prin mijloace magice (cu broasca, cu argintul viu etc.); făcătură; opus aruncăturii. – Din adus + suf. -ătură (DER, MDA).
- sursa: DRAM 2021 (2021)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
adusătură, adusături, s.f. – (înv.; mag.) Faptul de a aduce, de a atrage ceva sau pe cineva, într-un anumit mediu sau spațiu, prin mijloace magice (cu broasca, cu omida strigii, cu argintul viu etc.); făcătură; opus aruncăturii. – Din adus (< aduce) + suf. -ătură (DER, MDA).
- sursa: DRAM 2015 (2015)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
substantiv feminin (F43) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
adusătură, adusăturisubstantiv feminin
- 1. Făcătură. MDA2sinonime: făcătură
- 1.1. Boală adusă în casă prin vrăji. MDA2
-
etimologie:
- adus + -(ă)tură. MDA2