4 definiții pentru adăugător (s.m.)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
adăugător, ~oare [At: DA / V: ~ăogător, ~oare, (înv) ~iu, ~oare / Pl: ~i, ~oare / E: adăuga + -tor] 1-2 smf, a (Persoană) care adaugă (1).
ADĂUGĂTOR, ADĂUGITOR adj. verb. ADĂUGA, ADĂUGI. Care (se) adaugă.
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
adăogător, ~oare a, smf vz adăugător
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
adăugătoriu, ~toare smf, a vz adăugător
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Intrare: adăugător (s.m.)
substantiv masculin (M1) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
substantiv masculin (M1) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
substantiv masculin (M69) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
adăugător, adăugătoareadjectiv adăugătoare, adăugătoaresubstantiv feminin adăugător, adăugătorisubstantiv masculin
- 1. (Persoană) care adaugă. MDA2
etimologie:
- adăuga + -tor. MDA2