AEROGARĂ, aerogări, s. f. Ansamblu de clădiri într-un aeroport care adăpostește serviciile de exploatare pentru traficul aerian. – Din fr. aérogare.

aerogară sf [At: DA ms / Pl: ~gări / E: fr aérogare] Gară pentru traficul aerian de pasageri și de mărfuri.

AEROGARĂ, aerogări, s. f. Gară pentru traficul aerian de pasageri și de mărfuri. [Pr.: a-e-] – Din fr. aérogare.

AEROGARĂ, aerogări, s. f. Ansamblu de clădiri aflate pe un aeroport, unde sînt instalate serviciile administrative și de exploatare pentru traficul aerian de pasageri și de mărfuri.

AEROGARĂ, aerogări, s. f. Ansamblu de clădiri aflate pe un aeroport, care adăpostesc serviciile administrative pentru traficul aerian de pasageri și de mărfuri. – Fr. aérogare.

AEROGARĂ s.f. Totalitatea clădirilor unde se află serviciile unui aeroport. [< fr. aérogare].

AEROGARĂ s. f. ansamblu de clădiri ale serviciilor unui aeroport. (< fr. aérogare)

aerogară s. f. (av.) Ansamblul clădirilor dintr-un aeroport ◊ „O nouă aerogară proiectată special pentru avioanele-gigant «Boeing 747» și «Concorde».” Sc. 16 XI 68 p. 6. ◊ „În curând vor începe lucrările de construcție a unei noi aerogări cu care va fi dotat aeroportul londonez Heathrow.” I.B. 3 II 77 p. 4 (din fr. aérogare; DMN 1950; Graur T. 124, 147, L. Seche în LR 1/74 p. 77, LRC II 203; D.Tr.; DEX, DN3)

AEROGARĂ ~ări f. Ansamblu de clădiri unde sunt instalate serviciile unui aeroport. [G.-D. aerogării] /<fr. aérogare

aerogară s. f., g.-d. art. aerogării; pl. aerogări

aerogară s. f., g.-d. art. aerogării; pl. aerogări

aerogară s. f. → gară

AEROGARĂ totalitatea clădirilor unui aeroport care adăpostesc serviciile administrative și tehnice necesare asigurării traficului aerian de pasageri și de mărfuri.