O definiție pentru aftartodocheți
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
aftartodocheți s. m. pl. Adepți ai unei erezii susținute de Iulian de Halicarnas (sec. 6), potrivit căreia trupul lui Hristos, născut din Fecioara Maria, a fost trupul noului Adam, fără păcat și incoruptibil. Umanitatea lui Hristos este nu numai fără păcat, dar nici nu poartă urmările lui. A fost combătută de Sever de Antiohia, care o acuză de dochetism, precum și de sf. Ioan Damaschinul, pentru care în Hristos nu se poate nega realitatea umană a suferinței [Var.: aftardocheți s. m. pl.] – Din gr. afthartos „nestricăcios” + dokesis „asemănare”.
Intrare: aftartodocheți
aftartodocheți substantiv masculin
substantiv masculin (M97) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | — | — |
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular | — | — |
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |