9 definiții pentru afumătură
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
AFUMĂTURĂ, afumături, s. f. Produs alimentar conservat cu ajutorul fumului; p. ext. carne afumată. – Afuma + suf. -ătură.
AFUMĂTURĂ, afumături, s. f. Produs alimentar conservat cu ajutorul fumului; p. ext. carne afumată. – Afuma + suf. -ătură.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
afumătură sf [At: DA / Pl: ~uri / E: afuma + -(ă)tură] 1-11 (Îrg) Afumare (1-11). 12 (Pfm) îmbătare. 13-14 Produs alimentar afumat2 (1-2). 15-16 (Pex) Carne afumată2 (1-2).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
AFUMĂTURĂ (pl. -turi) sf. 1 Afumare cu substanțe mirositoare sau cu ori-ce alt lucru care arde înnăbușit cu scopul de a face să dispară un miros urît dintr’un loc, de a se alunga unele insecte, etc.: în ziua celor 40 de sfinți, se fac afumături cu cîrpe aprinse prin case, prin coșare, prin grajduri, că se gonește tot ce e rău de la acea casă (MAR.) ¶ 2 🍽 Carne afumată: dă-mi niște ~ [afuma].
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Anca Alexandru
- acțiuni
AFUMĂTURĂ, afumături, s. f. Carne afumată.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
AFUMĂTURĂ, afumături, s. f. Carne afumată. – Din afuma + suf. -(ă)tură.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
AFUMĂTURĂ ~i f. Produs alimentar conservat prin expunere la fum. /a afuma + suf. ~ătură
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
afumătură s. f., g.-d. art. afumăturii; pl. afumături
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
afumătură s. f., g.-d. art. afumăturii; pl. afumături
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
afumătură s. f., g.-d. art. afumăturii; pl. afumături
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
substantiv feminin (F43) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |