aghiuță sm [At: ISPIRESCU, U. 65 / P: ~ghi-u~ / Pl: nct / E: cf ngr ἄγιος] (Fam; gmț) 1 Drac. 2 (Îe) L-a luat ~ A pățit-o rău. 3 (Îae) A murit. 4 (Îe) L-a furat ~ A adormit.

AGHIUȚĂ npr. m. 1 🔱 pop. Nume comic dat de popor necuratului ¶ 2 pop. A-l fura ~, a adormi (greu): cum bău îl și fură ~, căzu într’o amorțeală soră cu moartea (ISP.); a-l lua ~, a muri.

AGHIUȚĂ s. m. (Familiar și glumeț) Dracul. Cum mi-i văzu viteazul, unde mi se apucă și mi le dete o snopeală pînă ziseră că nu sînt ei, și nu-i putu scoate din mîna lui cu viață nici aghiuță. ISPIRESCU, U. 65. ◊ Expr. L-a luat aghiuță = a pățit-o; a murit. L-a furat aghiuță = a adormit. Cum bău, îl și fură aghiuță. Căzu într-o amorțeală soră cu moartea. ISPIRESCU, L. 106. – Pronunțat: a-ghi-u-.

AGHIUȚĂ s. m. (Fam. și glumeț) Drac. [Pr.: -ghi-u-] – Din ngr. aghios „sfînt” + suf. -uță

AGHIUȚĂ m. pop. Ființă imaginară, considerată drept spirit al răului; dușman principal al lui Dumnezeu; drac; diavol; satană. [Sil. a-ghi-u-] /<ngr. aghios

Aghiuță m. pop. 1. nume comic dat necuratului: nu-i putu scoate din mâna lui nici Aghiuță ISP.; l-a furat Aghiuță, a adormit greu, în opozițiune cu: l’a furat Sfântul, a adormit ușor: cum bău, îl și fură Aghiuță ISP.; 2. fig. omul dracului. [De aceeaș origină cu aghios, la diminutiv (cf. Michiduță, Tichiuță) și cu sensul de „sfântuleț”, luat ironic sau eufemistic (cf. Sfintele, epitet dat Ielelor sau zinelor rele)].

aghiúță m., gen. al luĭ (cp. cu aghios). Fam. Dracu. A te lua Aghiuță, a adormi. (Cp. cu a trage aghioase). V. michiduță.

+aghiuță (omul dracului) (fam.) (desp. -ghi-u-) s. m., g.-d. art. lui aghiuță

Aghiuță s. pr. m. (sil. -ghi-u-)

AGHIUȚĂ s. v. drac.

AGHIUȚĂ s. demon, diavol, drac, încornoratul (art.), naiba (art.), necuratul (art.), satană, tartor, (livr.) belzebut, (rar) scaraoțchi, (pop. și fam.) michiduță, nichipercea (art.), pîrlea (art.), sarsailă, (pop.) faraon, idol, împelițatul (art.), mititelul (art.), nefîrtatul (art.), nevoia (art.), pîrdalnicul (art.), procletul (art.), pustiul (art.), vicleanul (art.), cel-de-pe-comoară, cel-din-baltă, ducă-se-pe-pustii, ucigă-l-crucea, ucigă-l-toaca, (înv. și reg.) mamon, săcretul (art.), sotea (art.), (reg.) hîdache, năpustul (art.), spurc, spurcat, șeitan, șotcă, ucigan, (Transilv., Ban. și Maram.) bedă, (Mold. și Bucov.) benga (art.), (prin Bucov.) carcandilă, (Transilv. și Mold.) mutul (art.), (prin Mold. și Bucov.) pocnetul (art.), (prin Olt.) sarsan, (prin Mold.) scaloi, (prin Bucov.) șlactrafu (art.), (înv.) împiedicătorul (art.), nepriitorul (art.), (eufemistic) păcatul (art.).

a-l lua aghiuță / benga expr. (pop.) 1. a muri 2. a avea necazuri mari