AGEST, agesturi, s. n. (Reg.) Îngrămădire de bușteni, crengi etc. aduse de ape la cotul unui râu; loc la cotul unui râu unde se îngrămădesc bușteni, crengi etc. aduse de ape. [Var.: agestru (pl. agestre) s. n.] – Lat. aggestum „întăritură, fortificație”.

agest [At: HEM 500 / V: -ru, ajestru,^[1] agiestru / Pl: ~e și ~uri / E: lat aggestum] (Reg) 1 sn Îngrămădire de bușteni, crengi, pietre etc. aduse de ape când ies din albie. 2 sn Loc la cotul unui râu unde se îngrămădesc bușteni, crengi etc. aduse de ape. 3 sn Buștean adus de ape. 4 sn Loc fără vânt. 5 a (D. un loc) Deschis vederii. 6 sn Venetic.^[2]

AGEST (pl. -turi), ❍AGESTRU (pl. -truri, -tre) sn. Mold. Bucov. Trans. (MAR.) (ȘEZ.) (HASD.) 1 Îngrămădire de lemne, bușteni, crengi, vreascuri, aduse de apele repezi și așezate într’un loc la cotitura unui rîu, formînd astfel un fel de stăvilar: au să-l lepede apele pe gunoaie și mîl... la un agestru (SAD.) ¶ 2 pr. ext. Trans. (FR.-CDR.) Loc scutit de vînt ¶ 3 Trans. (HASD.) Fig. Venetic [lat. aggestum].

AGEST s. n. (Reg.) Îngrămădire de bușteni, crengi etc. aduse de ape la cotul unui râu; loc la cotul unui râu unde se îngrămădesc bușteni, crengi etc. aduse de ape. – Lat. aggestum, „intăritură, fortificație”.

AGEST S. n. (Regional; și în forma agestru) Aluviune sau îngrămădire de lemne, bușteni, crengi etc. aduse de apele repezi și formînd un fel de stăvilar la cotitura unui rîu. După ce a prins vreun peștișor și s-a pus pe... vreo petricică de pe culmea unui agestru, voiește și el a-și mînca prada sa. MARIAN, O. I 55. ◊ Loc la cotitura unui rîu unde se adună lemnele sau crengile cărate de ape. – Variantă: agestru s. n.

AGEST s. n. (Reg.) Aluviune sau îngrămădire de bușteni, crengi etc. aduse de ape, formînd un fel de stăvilar la cotitura unui rîu; loc la cotitura unui rîu unde se îngrămădesc bușteni, crengi etc. aduse de ape. – Lat. aggestum „intăritură, fortificație”.

AGEST n. Îngrămădire de bușteni, crengi, vreascuri, aduse de puhoaiele de apă. [Var. agestru] /<lat. aggestum

agést și -éstru n., pl. e și urĭ, lat. aggestus, grămădire, aggestum, întărire, d. ad, la, și gérere, gestum, a purta, a duce). Nord. Aluviune de buștenĭ, vreascurĭ, nomol și petre.

AGESTRU² s. n. v. agest.

agestru¹ sn vz agest

agiestru vtr vz agest

❍AGESTRU... 👉 AGEST...

AGESTRU S. f. v. agest.

!agest (îngrămădire de bușteni) (reg.) s. n., pl. agesturi

agest/agestru² (îngrămădire de bușteni) (reg.) s. n., art. agestul/agestrul; pl. agesturi/agestre

agest/agestru s. n., pl. agesturi/agestre

agestru² (îngrămădire de bușteni) v. agest

agest (-te), s. n. – Îngrămădire de bușteni, crengi etc. aduse de ape; aluviuni. – Var. agestru. Lat. aggestum (Hasdeu 501; Candrea-Dens., 20; DAR); cf. sp. din Ribagorza conchestra (< lat. congesta), citat de Giuglea, Concordances, 19. Var. este o formă analogică, așa cum este nost’-nos-tru etc. – Der. agesta, vb. (a proteja), a cărui conjug. ni se pare neclară (poate nu se folosește la modurile personale); agesti, vb. (a îngrămădi, a aduce aluviuni).

agest, agesturi, (agăst, ageăst), s.n. (reg.) 1. Îngrămădire de pietriș, nisip, lemne, vreascuri la gura sau la cotitura unei ape; lom. 2. Unealtă rea. 3. Lemne slabe, vreascuri, putregaiuri. 4. „Ağăst i se spune unei femei leneșe, neglijente” (Giulești). 5. Vorbe de ocară pentru om rău: „taci, mă, ageăstule!” (ALRRM, 1973: 679). – Lat. aggestum „întăritură, fortificație” (CDDE, Scriban, DEX).

agest, agesturi, (agăst, ageăst), s.n. – (reg.) 1. Îngrămădire de pietriș, nisip, lemne, vreascuri la gura sau la cotitura unei ape; lom. 2. Unealtă rea; om rău (Budești). 3. Lemne slabe, vreascuri, putregaiuri (Strâmtura). 4. „Ağăst i se spune unei femei leneșe, neglijente” (Giulești). 5. Vorbe de ocară pentru om rău: „taci, mă, ageăstule!” (Vișeu), (ALRRM, 1973: 679). – Lat. aggestum „întăritură, fortificație” < ad „la” + gerere, gestum „a purta, a duce” (Hasdeu, CDDE, Scriban, DEX).

agest, -uri, (agăst, ageăst), s.n. – 1. Îngrămădire de pietriș, nisip, lemne, vreascuri la gura sau la cotitura unei ape; lom. 2. Unealtă rea; om rău (Budești). 3. Lemne slabe, vreascuri, putregaiuri (Strâmtura). 4. „Ageăst i se spune unei femei leneșe, neglijente” (Giulești). 5. Vorbe de ocară pentru om rău: „taci, mă, ageăstule!” (Vișeu), (ALR 1973: 679). – Lat. aggestum „întăritură, fortificație” (Hasdeu, DA, DEX).