19 definiții pentru alai
din care- explicative DEX (9)
- ortografice DOOM (5)
- etimologice (1)
- enciclopedice (1)
- argou (1)
- sinonime (2)
Explicative DEX
ALAI, alaiuri, s. n. Mulțime de oameni care însoțește o ceremonie, o persoană de seamă etc.; paradă, pompă. ◊ Loc. adv. Cu (sau în) alai = cu solemnitate, cu fast. ♦ Mulțime de oameni care se ia după cineva; p. ext. gălăgie provocată de această mulțime. ♦ (Înv.) Suită care întovărășea sau întâmpina un domnitor. – Din tc. alay.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ALAI, alaiuri, s. n. Mulțime de oameni care însoțește o ceremonie, o persoană de seamă etc.; paradă, pompă. ◊ Loc. adv. Cu (sau în) alai = cu solemnitate, cu fast. ♦ Mulțime de oameni care se ia după cineva; p. ext. gălăgie provocată de această mulțime. ♦ (Înv.) Suită care întovărășea sau întâmpina un domnitor. – Din tc. alay.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
alai sn [At: NECULCE, ap. LET. I, 269/35 / V: h~ / Pl: ~uri (rar) / E: tc alay] 1 (Înv) Suită care întovărășea sau întâmpina un domnitor. 2 Mulțime de oameni care însoțește o ceremonie, o persoană de seamă etc. 3 Mulțime de oameni care se ia după cineva. 4 (Pex) Gălăgie provocată de alai (3). 5 Ceartă cu vorbe injurioase. 6 (Îlav) Cu (sau în) ~ Cu solemnitate.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ALAI, alaiuri, s. n. 1. Mulțime mare de oameni care însoțesc o ceremonie, o paradă, o procesiune etc. Eh! viață, viață, tînără și nouă, Cu oameni, flori și steaguri în alai. Cum s-ar putea să nu ne placi tu nouă? BENIUC, în POEZ. N. 67. Și ca la mîndre nunți de crai, ieșit-a-n cale-ales alai De sfetnici mulți și mult popor, Cu muzici multe-n fruntea lor. COȘBUC, P. I 56. ◊ Loc. adv. Cu (sau în) alai = cu solemnitate, cu pompă mare, cu fast deosebit. Cu mare alai Vine-ntîi Mai. BANUȘ, B. 103. Ajutat de mișcările scenei turnante ◊ [Stanislavski] putea să schimbe, fără lăsarea cortinei; străzi, case, dîndu-ți mereu impresia de cartiere noi – pe unde nunta lui Figaro trecea în plin alai, SAHIA, U.R.S.S. 152. Ea-i mireasa unui crai Și se duce cu alai Peste munte, peste plai. ALECSANDRI, P. II 51. (Poetic) [Toamna] pleacă mai departe, Pustiind cărările, Cu alai de frunze moarte Să colinde zările. TOPÎRCEANU, B. 52. Dar iată că vara în zări Apare-n alai de crăiasă. NECULUȚĂ, Ț. D. 59. 2. Mulțime de oameni care însoțesc o persoană considerată de seamă. I se spunea [doctorului] cîte cevă și el mormăia și trecea mai departe, cu alaiul în urma, lui. PAS, Z. I 217, Dulce-i viața de isprăvniceasă!... Cînd ieși la plimbare ai alai pe lîngă trăsură. ALECSANDRI, T. I 195. ◊ Gloată zgomotoasă care se ia după cineva; gălăgie provocată de această gloată. Ca pe-o bufniță-o-nconjoără Și-o petrec cu chiu-cu vai Și se țin de dînsa scai. Plină-i strîmta ulicioară De alai. COȘBUC, P. I 226. ◊ Expr. A face (cuiva) alai = a primi sau a însoți (pe cineva) cu gălăgie, cu zgomot. Împreună cu ea [cu dădaca] am făcut alai unchieșului, petrecîndu-l pînă la grajd. SADOVEANU, N. F. 170. ◊ (Urmat de determinări introduse, prin prep. «de», arîtînd din cine se compune cortegiul) Cu alai de lume adunată de pe străzi... hoțul a fost dus la secție. PAS, Z. I 8, Acest alai de moșnegi, femei, bărbați și copii... se duc încărcați de traiste cu mălai, cu tingiri, tigăi și căldări. DELAVRANCEA, S. 202. Fig. Vînătoarea falnică și zgomotoasă de cerbi, cu tot alaiul ei de ogari, de vînători călări... ODOBESCU, S. III 154. 3. (Învechit) Cortegiu, suită alcătuită din căpetenii de oști și demnitari care întîmpinau sau întovărășeau un domnitor. [împăratul] le ieși înainte, cale d-o zi... Intrind în orașul împărătesc, alaiul se orîndui astfel: întîi venea pedestrimea, apoi calul lui Făt-Frumos.... ISPIRESCU, L. 197. În ziua aceea era paradă domnească... Cîte un zapciu... oprea carele, să nu se vîre pînă după trecerea alaiului. NEGRUZZI, S. I 29.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ALAI, alaiuri, s. n. Mulțime de oameni care însoțește o ceremonie, o paradă, o persoană de seamă etc. ◊ Loc. adv. Cu (sau în) alai = cu solemnitate, cu fast. ♦ Mulțime de oameni care se ia după cineva; p. ext. gălăgie provocată de această mulțime. ♦ (Înv.) Suită care întovărășea sau întîmpina un domnitor. – Tc. alay.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
ALAI ~iuri n. Grup de persoane care însoțește o ceremonie sau un demnitar; suită; cortegiu; escortă; convoi. ◊ ~ domnesc suită care întâmpină sau petrece un domnitor. Cu (mare) ~ cu pompă; cu fast. [Sil. a-lai] /<turc. alay
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
aláĭ n., pl. urĭ (turc. alaĭ). Pompă, cortegiŭ. Procesiune. Iron. L-a dat afară cu alaĭ, l-a dat afară cu gălăgie. V. escortă.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
halai sn vz alai
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ALAIU (pl. -aiuri) sn. 1 Mulțime de persoane care urmează pe cineva spre a-i face cinste, spre a-l sărbători: ~ mare și muzici și călăreți însoțesc pîn’ la corabie pe tînărul musafir (VLAH.) ¶ 2 pr. ext. Gloată gălăgioasă strînsă în jurul cuiva sau care se ia după cineva: cum văzură alaiul cu care venea fata săracului, se repeziră la dînsa (ISP.); se zice de asemenea despre o haită de cîini mai ales, cari însoțesc pe cineva cu lătrăturile lor: Din depărtare deodată se auzi un cimpoiu Făcîndu-i ~ toți cîinii cu lătratul din ’napoi (PANN) ¶ 3 🎖️ ‡Ordine de bătaie, trupe în linie; trupă, regiment, escadron; paradă militară, în spec. pompa militară cu care se întîmpina la intrarea în țară noul Domn sau altă persoană de seamă, venită cu vre-o misiune politică pe lîngă Domn: la alaiuri, boierii cei mari mergeau călări pe cal arăpeșt (I.-GH.) [tc. alay].
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
alaiu n. 1. pompă, paradă: îl petrecu cu cinste și alaiu; 2. (ironic) gălăgie, țipete multe: făcând alaiu toți câinii PANN; 3. cortej: alaiu domnesc; 4. convoiu de înmormântare: un alaiu de jale. [Turc. ALAY, regiment, parada unui regiment, pompă domnească: termen tehnic militar cu sensul generalizat în limba modernă].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Ortografice DOOM
alai s. n., pl. alaiuri
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
alai s. n., pl. alaiuri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
alai s. n., pl. alaiuri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
alai, pl. alaiuri
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
alaiu, -iuri.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Etimologice
alai (alaiuri), s. n. – 1. Cortegiu, suită. – 2. Pompă, ceremonial. – 3. Adunare zgomotoasă, șleahtă. Mr. alae. Tc. alay (Șeineanu, II, 14; Roesler 581; Lokotsch 51); cf. ngr. ἀλάϊ, bg., sb. alai.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Enciclopedice
ALAI, culme muntoasă în Kirghizia și Tadjikistan (C.S.I.), alcătuită din roci cristaline. Lungime: 400 km. Alt. max.: 5.064 m (vf. Skobeleva). Ghețari.
- sursa: DE (1993-2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Argou
a ieși cu alai expr. a se isca o ceartă / un scandal / o încăierare (între mai multe persoane).
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Sinonime
ALAI s. 1. cortegiu, suită, (înv.) ecpaia, paradă, saltanat, tacâm. (~ domnesc.) 2. v. procesiune. 3. v. fast.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ALAI s. 1. cortegiu, suită, (înv.) ecpaia, paradă, saltanat, tacîm. (~ domnesc.) 2. convoi, cortegiu, procesiune. (Un lung ~.) 3. fast, pompă, (înv.) parisie, politie, vîlvă. (A fost primit cu mare ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv neutru (N67) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv neutru (N67) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv neutru (N49) Surse flexiune: IVO-III | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
alai, alaiurisubstantiv neutru
- 1. Mulțime de oameni care însoțește o ceremonie, o persoană de seamă etc. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC
- Eh! viață, viață, tînără și nouă, Cu oameni, flori și steaguri în alai. Cum s-ar putea să nu ne placi tu nouă? BENIUC, în POEZ. N. 67. DLRLC
- Și ca la mîndre nunți de crai, ieșit-a-n cale-ales alai De sfetnici mulți și mult popor, Cu muzici multe-n fruntea lor. COȘBUC, P. I 56. DLRLC
-
etimologie:
- alay DEX '09 MDA2 DEX '98