ALFA¹, alfa, s. m. 1. Numele primei litere a alfabetului grecesc, corespunzătoare sunetului „a”. ◊ Expr. De la alfa la omega = de la început până la sfârșit. (A fi) alfa și omega = (a fi) începutul și sfârșitul, (a fi) atotcunoscător, (a fi) factorul esențial. 2. (Fiz.) Particula alfa = particulă alcătuită din doi protoni și doi neutroni, emisă de unele substanțe radioactive. Radiație alfa = radiație constituită din particule alfa. – Din ngr. álfa.

alfa¹ smi [At: N. TEST. (1648), ap. HEM 864/ E: gr ἄλφα] 1 Numele celei dintâi litere din alfabetul grecesc. 2 (Fig) Început. 3 (Îe) De la ~ la omega De la început până la sfârșit. 4 (Îe) (A fi) ~ și omega (A fi) începutul și sfârșitul. 5 (Îae) (A fi) atotcunoscător. 6 (Îae) (A fi) factorul esențial. 7 (Fiz; îs) Particulă ~ Particulă alcătuită din doi protoni și doi neutroni, emisă de unele substanțe radioactive. 8 (Fiz; îs) Radiație ~ Radiație constituită din particule alfa¹ (7).

ALFA¹ sm. 1 📖 Prima literă a alfabetului grecesc (A, α) ¶ 2 fig. A fi ~ și omega, a fi tot, a fi stăpîn pe toate, cel mai de frunte: eu sînt ~ și omega, începutul și sfîrșitul (BIBL.) [gr. άλφα].

ALFA¹ s. m. invar. 1. Numele primei litere a alfabetului grecesc, corespunzătoare sunetului „a”. ◊ Expr. De la alfa la omega = de la început până la sfârșit. (A fi) alfa și omega = (a fi) începutul și sfârșitul, (a fi) atotcunoscător, (a fi) factorul esențial. 2. (Fiz.) Particulă alfa = particulă alcătuită din doi protoni și doi neutroni, emisă de unele substanțe radioactive. Radiație alfa = radiație constituită din particule alfa. – Din ngr. álfa.

ALFA¹ s. m. invar. Numele primei litere a alfabetului grecesc, corespunzînd sunetului «a». ◊ Expr. De la alfa la omega = de la început pînă la sfîrșit. (A fi) alfa și omega = (a fi) începutul și sfîrșitul, (a fi) elementul de bază sau factorul esențial de care depinde totul.

ALFA¹ s. m. invar. Numele primei litere a alfabetului grecesc, corespunzînd sunetului „a”. ◊ Expr. De la alfa la omega = de la început pînă la sfîrșit. (A fi) alfa și omega = (a fi) începutul și sfîrșitul, factorul esențial. – Ngr. alfa.

ALFA¹ s. m. inv. 1. prima literă a alfabetului grecesc, corespunzând sunetului a. ♦ ~ și omega = începutul și sfârșitul. 2. (fiz.) particulă ~ = particulă din doi protoni și doi neutroni; radiație ~ = radiație din particule alfa. (< fr., gr. alpha)

ALFA m. invar. 1) Nume dat primei litere a alfabetului grecesc. ◊ De la ~ și omega de la început până la sfârșit. A fi ~ la omega a fi factorul principal. 2) fiz.: Particulă ~ particulă care constă din doi protoni și doi neutroni. /<ngr. álfa

alfa f. 1. întâia literă a alfabetului grec; 2. fig. întâiul, de căpetenie; alfa și omega, începutul și sfârșitul (Dumnezeu).

*álfa m. Numele primeĭ litere a Grecilor. Fig. Alfa și omega, începutu și sfîrșitu.

alfa¹ (literă grecească) s. m., pl. alfa; α, Α

alfa² (literă grecească) s. m., pl. alfa; α, Α

alfa (literă, plantă) s. m. invar.

Alfa ≠ omega^[1]

alfa, s. m. – Numele primei litere a alfabetului grecesc. Gr. ἄλφα. Intră în comp. cu cea de a doua literă a alfabetului gr., în alfavita, s. f. (alfabet), din gr. ἄλφα-βήτα, în prezent înlocuit de alfabet, s. n. (din fr. alphabet), cu der. alfabetic, adj.; alfabeticește, adv. (în ordine alfabetică).

Alfa și Omega – reprezintă, respectiv, prima și ultima literă din aliabetul grecesc. Ele au generat două expresii: Prima: „de la alfa la omega”, care înseamnă a epuiza o temă, un subiect, sau a fi cercetat un lucru, o cauză, de la un capăt la altul. Astăzi însă, în împrejurări similare, noi zicem de la A la Zet. A doua expresie: „A fi alfa și omega” e echivalentă cu „a fi cheia și lăcata” sau „a fi pîinea și cuțitul”, adică: a fi tot, un om care ține în mînă toate și dispune de toate, un factotum. În acest sens o întrebuințează Tudor Arghezi în poezia Trișcă: „auzi colega? / Noi maieștri cu faimă, noi Alfa și Omega”. LIT.