12 definiții pentru alodiu
din care- explicative DEX (8)
- ortografice DOOM (4)
Explicative DEX
ALODIU, alodii, s. n. (În Evul Mediu, în Apusul și Centrul Europei) Proprietate funciară liberă, scutită de orice sarcini de vasalitate. – Din lat. allodium.
alodiu sm, sn [At: ȘINCAI, HR. III, 277/3 / Pl: (sm) ~ii, (sn) ~ri / E: lat med allodium, cf ger Allod(ium)] (În Evul Mediu, în Apusul și Centrul Europei) Proprietate funciară liberă, scutită de orice sarcini de vasalitate.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
*ALODIU (pl. -dii, -diuri) sn.🔎 Proprietate ereditară pe care o avea cineva în timpul feudalității și care, spre deosebire de feud, nu era încărcată cu nici-o obligațiune față de senior [lat. med.].
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
ALODIU s. n. (În evul mediu, în Apusul și Centrul Europei) Proprietate funciară liberă, scutită de orice sarcini de vasalitate. – Din lat. allodium.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
ALODIU s.n. (Ist.; în orînduirea feudală) Domeniu ereditar în deplină stăpînire, scutit de orice sarcini și deosebit de feudă. [Pron. -diu. / < lat. med. allodium, cf. fr. alleu < germ. allod < all – tot, od – proprietate].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ALODIU s. n. (în feudalism) domeniu funciar ereditar în deplină proprietate, scutit de orice sarcini și deosebit de feudă. (< lat. allodium)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
alodiu n. bun ereditar, moșie scutită (în vechiul drept feudal).
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
*alódiŭ n. (mlat. allódium, fr. alleu, d. vgerm. de sus allod [d. all, tot și od, moșie], de unde vine și fr. alleu). Moșie ereditară și independentă al căreĭ proprietar datorea numaĭ omagiŭ de vasalitate senioruluĭ. V. feud.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Ortografice DOOM
alodiu [diu pron. dĭu] s. n., art. alodiul; pl. alodii, art. alodiile (desp. -di-i-)
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
alodiu [diu pron. dĭu] s. n., art. alodiul; pl. alodii, art. alodiile (-di-i-)
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
alodiu s. n. [-diu pron. -diu], art. alodiul; pl. alodii, art. alodiile (sil. -di-i-)
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
alodiu, -dii.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
- pronunție: alodĭu
substantiv neutru (N53) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
alodiu, alodiisubstantiv neutru
- 1. (În Apusul și Centrul Europei) Proprietate funciară liberă, scutită de orice sarcini de vasalitate. DEX '09 DN
etimologie:
- allodium DEX '09 DEX '98 DN