7 definiții pentru alteritate
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ALTERITATE, alterități, s. f. (Fil.) Faptul de a fi o altă persoană. – Din fr. altérité.
ALTERITATE s.f. (Fil.; op. identitate) Existența, ființa privită din punct de vedere diferit de ea însăși. [Cf. fr. altérité, it. alterità < lat. t. alteritas].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ALTERITATE s. f. (fil.) trecere a unei existențe de la o stare la alta. ◊ existența, ființa privită din punct de vedere diferit de ea însăși. (< fr. altérité, lat. alteritas)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
alteritate s. f. (filoz.) Ceea ce constituie o entitate aparte, diferită ◊ „Singurele adevărate alterități existente în Occident (societățile primitive) au fost eradicate.” Ap. 9/93 p. 22. ◊ „Ar fi necesar însă ca și ideologii minorităților să adauge, conștiinței de sine, conștiința alterității.” ◊ „22” 42/93 p. 1; v. și R.l. 20 XI 96 p. 20; v. și diaboliza (din lat. t. alteritas; cf. fr. altérité; DHLF; DN3)
- sursa: DCR2 (1997)
- furnizată de Editura Logos
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
alteritate s. f., g.-d. art. alterității; pl. alterități
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
alteritate s. f., g. / d. art. alterității; pl. alterități
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de CristinaDianaN
- acțiuni
alteritate s. f., g.-d. art. alterității
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
substantiv feminin (F117) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
alteritate, alteritățisubstantiv feminin
- 1. Faptul de a fi o altă persoană. DEX '09 DN
etimologie:
- altérité DEX '09 DN