ALTIȚĂ, altițe, s. f. Porțiune ornamentată prin alesătură sau prin cusătură în partea de sus a mânecilor iilor. – Cf. sb. latica.

altiță sf [At: (sec. XVII), ap. HEM 932 / V: ~tițe, (reg) lătiță^[1] / Pl: ~țe / E: srb latica] 1 (Mpl) Parte a mânecii de pe umerii cămășilor femeiești (sau bărbătești) brodată cu cusături (sau cu fluturi) Cf umăraș. 2 Cusătură cu arnici și cu mătase de-a lungul mânecilor cămășilor femeiești. 3 (Pex) Cămașă femeiască.

ALTIȚĂ (pl. -ițe) sf. 👕 Cusătura (cu flori, fluturi) de pe umerii cămășilor țărănești; de obiceiu cusătura aceasta se pune pe cămășile femeiești, dar uneori și pe cele bărbătești (🖼 84): se îmbrăcă cu cămașa lui cea... cu altițe pe la gît (ISP.); proverb: nici lelea cu bîrneață, nici badea cu altițe, bărbatul să fie bărbat și femeia femeie, fie-care să fie cum îi este dat [srb. latica].

ALTIȚĂ, altițe, s. f. Porțiune ornamentată prin alesătură sau prin cusătură în partea de sus a mânecilor iilor. – Cf. scr. latica.

ALTIȚĂ, altițe, s. f. Broderie lată, făcută cu arnici sau cu mătase pe umerii iilor. Purta... bluză cu altițe verzi. SADOVEANU, P. M. 59. Și fete vin să le-nflorești altița, La pragul tău e plină ulicioara. GOGA, P. 30. Altița de pe umăr e bogat cusută cu fluturi de aur. ODOBESCU, S. I 418. ♦ (Metaforic) Cămașă. Pe pieptul tînăr el și-a pus Altiță-n loc de-aramă. COȘBUC, P. I 70. Lina sta-n portiță, Sălta-n vînt a ei altiță. COȘBUC, P. I 49.

ALTIȚĂ, altițe, s. f. Broderie lată, făcută cu arnici sau cu mătase pe umerii iilor. – Comp. sb. latica.

ALTIȚĂ ~e f. Broderie care se face pe umerii iilor. /cf. sb. latica

altiță f. umărul unei ii cusut cu flori: cămașă cu altiță. [Banat latiță = serb. LATIȚA].

altíță f., pl. e (sîrb. latica). Cusutura ornamentală (cu florĭ saŭ fluturĭ) de pe umeriĭ cămășilor țărăneștĭ (maĭ ales femeĭești).

altițe sfp vz altiță

UMĂRAȘ sm. 1 🫀 dim. UMĂR ¶ 2 👕 = ALTIȚĂ.

umăraș m. V. altiță.

altiță s. f., g.-d. art. altiței; pl. altițe

altiță s. f., g.-d. art. altiței; pl. altițe

altiță s. f., g.-d. art. altiței; pl. altițe

altiță (altițe), s. f. – Broderie pe partea superioară a mînecii la ie sau cămașă. Lat. altĭtia, de unde it. altezza. Se explică prin poziția relativă a broderiei; partea inferioară a mînecii, cînd este brodată, nu se poate numi astfel. După Cihac, Hasdeu și DAR, din sb. latica „margine de rochie” (de unde, în Ban., var. lătiță); este posibil însă ca cuvîntul sb. să provină din rom. Este dubletul lui alteță, s. f., din it. (sec. XIX).

ALTIȚĂ s. (prin Transilv.) broschiță. (Ie cu ~e.)

ALTIȚĂ s. (prin Transilv.) broschiță. (Ie cu ~e.)