lămâie sf [At: M. COSTIN, O. 246 / V: (îvp) a~, alam~, alimună, (reg) lam~, (îrg) lemie^[1] / Pl: lămâi / E: ngr λεμόνι] 1 Fruct al lămâiului, de formă sferic alungită, învelit într-o coajă galbenă aromată, cu miezul zemos și acru, bogat în vitamine și acid citric, folosit la prepararea unor mâncăruri, băuturi etc. sau a unor medicamente Si: (îrg) limon. 2 (Asr; îe) A stoarce cuiva ~ia în nas A înfrunta pe cineva. 3 (Reg; îe) Să nu storci ~ în nasul cuiva, că și ție apoi ți se stoarce Ceea ce faci altuia, ți se face și ție la rândul tău. 4 (Îvp; îe) A-i plăcea un lucru ca grecului ~ia A-i plăcea un anumit lucru foarte mult. 5 (Îvp; îe) La masă grecul are a~ Se spunea despre obiceiul grecilor de a pune la masă o lămâie tăiată, care să taie pofta de mâncare a comesenilor. 6 (Îs) Sare de ~ Substanță chimică acră, sub formă de cristale, folosită drept condiment Si: (reg) săricică. 7 (Îas) Acid citric. 8 (Îc) Apă-de-~ Zeamă de lămâie amestecată cu apă, utilizată în scopuri cosmetice. 9 (Prin sinecdocă) Zeamă de lămâie. 10 Galben citron. 11 (Pop) Lămâi. 12 (Mol; Dob; art.) Dans țărănesc asemănător cu polca. 13 (Mol; Dob; art.) Melodie după care se execută acest dans. 14 (Reg) Fasole galbenă. 15 (Reg) Voal de mireasă.

LĂMÂIE lămâi f. Fructul lămâiului. [G.-D. lămâii] /<ngr. lemóni

lămâie f. rodul lămâiului, oval, gălbuiu și plin de zeamă. [Gr. mod. LEMÓNI].

ALĂMÂIE s. f. v. lămâie.

alămâie sf vz lămâie

ALĂMÂIE s. f. v. lămâie.

LĂMÎIE, lămîi, s. f. Fructul lămîiului, de formă ovală, de culoare galbenă, cu coaja aromată și cu miezul acru, folosit ca adaos la prepararea unor mîncări și băuturi. Mănîncă... orez cu lapte aromat cu coajă de lămîie. CAMIL PETRESCU, O. I 326. Degeaba am tăiat zece lămii. DELAVRANCEA, T. 13. Foaie verde trei gutui, Trei gutui și trei lămîi. TEODORESCU, P. P. 294. – Variantă: (Mold.) alămîie (IBRĂILEANU, A. 60, NEGRUZZI, S. II 240, TEODORESCU, P. P. 291) s. f.

ALĂMÎIE s. f. (Mold.) Lămîie. Poame de tot feliul: chitre, naramdză, alămîi, dzahar. NCL I, 39. Etimologie: a- + lămîie.

alămâie f. Mold. 1. V. lămâie: înghețată de alămâie AL.; 2. numele unui vechiu joc țărănesc.

năramză f. portocală stacojie și amară; originară din răsăritul Indiei, năramza, necunoscută Grecilor și Romanilor (ca și portocala), fu transplantată mai întâi în Persia, de unde trecu în Arabia și Europa la Bizantini, dela cari derivă numirile românești de lămâie, năramză și portocală. [Gr. bizantin NERÁNZI].

alămîĭe și alămăĭe f. Est. Lămîĭe. Un dans țărănesc.

lămîĭe f., pl. îĭ (ngr. limóni, lemóni, turc. limon, pers. lîmûn, ar. laimûn, leimôn; it. limone; bg. limon, sîrb. limun; ung. lémonya. V. limonadă). Fructu lămîĭuluĭ, de formă ovală, de coloare galbenă deschisă, cu un suc acru cu care se face limonada și care e bun contra scorbutuluĭ. – În est alămîĭe. V. chitră, frap, portocală.

lămâie s. f., art. lămâia, g.-d. art. lămâii; pl. lămâi, art. lămâile (desp. -mâ-i-)

lămâie s. f., art. lămâia, g.-d. art. lămâii; pl. lămâi, art. lămâile

lămâie s. f., art. lămâia, g.-d. art. lămâii; pl. lămâi, art. lămâile

lămâie, -mâi (fructul).

LĂMÂIE s. (BOT.) (rar) limonie.

lămâie s.f. 1 (bot.) <înv. și reg. > limonă, <reg. > măr-de-țitron (v. măr²), noroancă, țitroană. Îi place șerbetul de lămâie. 2 (bot.; pop.) v. Lămâi (Citrus limon). 3 (la pl. lămâi; fin.; arg.) v. Avere. Avut¹. Bani (v. ban).

LĂMÎIE s. (BOT.) (rar) limonie.

lămîie (lămîi), s. f. – 1. Fructul lămîiului. – 2. (Pop.) Numele pomului, lămîi. – 3. Varietate de fasole. – 4. Dans tipic. – Var. alămîie, s. f. (lămîie; varietate de pere). Ngr. λειμόνι (Roesler 597; DAR), cf. tc. (per.) limun, it. limone, bg. limon, sb. limun, pol. limonia, mag. lémonya. – Der. lămîi, s. m. (pomul); lămîiu, adj. (galben citron); lămîios, adj. (acru); lămîier, s. m. (vînzător de lămîi); lămîiță (var. lămîioară), s. f. (bot., Lippia citriodora); lămîioară, s. f. (bot., Thymus vulgaris); limonadă, s. f. (citronadă), din fr. limonade; limonadier, s. m. (vînzător de băuturi răcoritoare), din fr. limonadier; limongiu, s. m. (vînzător de băuturi răcoritoare), din tc. limonci.

a stoarce pe cineva ca pe un burete / ca pe o lămâie expr. 1. a face pe cineva să-și epuizeze puterile; a istovi, a secătui, a slei de puteri. 2. a tapa pe cineva de bani, a epuiza resursele financiare ale cuiva.

lămâi s. f. pl. (intl.) bani.