5 definiții pentru mirositură
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
mirositură sf [At: BIBLIA (1688), 3091/21 / V: am~ / Pl: ~ri / E: miros + -itură] (Înv; mpl) Mirodenie (1).
amirositură sf vz mirositură
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
MIROSITURĂ s. v. aromat, condiment, ingredient, mirodenie.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
mirositură s. v. AROMAT. CONDIMENT. INGREDIENT. MIRODENIE.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare neclasificate
Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.
MIROSITURĂ s. f. (Învechit, mai ales la p.) Mirodenie (I 1); parfum. Scot bărdanul și-l spală cu vin roșiu și apoi cu mirosituri pisate îl presură. HERODOT (1645), 116, cf. 106. Și iată eu, fiul lui, zidesc casă numelui D[o]mnului mieu să o sf[i]nțesc pre dînsa lui, ca să tămîiaze denaintea lui tămîie de mirosituri. BIBLIA (1688), 3091/21. Cu mirositurile și cu săpunurile muierilor, ib. 3562/36, cf. BUDAI-DELEANU LEX., LB. - Pl. : mirosituri. – Și: amirositúră s. f. LB. – Miros + suf. -itură.
- sursa: DLR (1913-2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
| substantiv feminin (F43) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
| substantiv feminin (F43) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||