4 definiții pentru amorțitor
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
amorțitor, ~oare a [At: DA / Pl: ~i, ~oare / V: (înv) ~iu / E: amorți + -(i)tor] Care amorțește.
AMORȚITOR adj. Care produce o amorțeală [amorți].
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
amorțitoriu, ~oare a vz amorțitor
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
amorțitor adj. m., pl. amorțitori; f. sg. și pl. amorțitoare
- sursa: DOR (2008)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Intrare: amorțitor
amorțitor adjectiv
| adjectiv (A66) | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
amorțitoriu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)