4 definiții pentru amuțeală
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
amuțeală sf [At: ANTIM, P, 91 / V: (reg) ~țală / Pl: ~eli, (rar) -ele / E: amuți2 + -eală] Stare de muțenie.
AMUȚEALĂ sf. 1 Starea cuiva care a amuțit ¶ 2 Tăcere pe care și-o impune cineva: prin amuțeala noastră am ajuns pînă azi cum am putut (JIP.).
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
amuțeală s. f., pl. amuțeli
- sursa: DOR (2008)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
amuțeală, -țeli.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Intrare: amuțeală
amuțeală substantiv feminin
substantiv feminin (F54) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |