opțiuni
  • info

10 definiții pentru antibiotic (s.n.)

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ANTIBIOTIC, -Ă, antibiotici, -ce, s. n., adj. 1. S. n. Substanță organică solubilă, produsă de unele microorganisme animale și vegetale, care are capacitatea de a distruge anumiți microbi sau de a le opri dezvoltarea, fapt pentru care se utilizează în tratamentul bolilor infecțioase. 2. Adj. Care ține de un antibiotic (1), care se face cu antibiotice. [Pr.: -bi-o-] – Din fr. antibiotique.

antibiotic, ~ă [At: DEX2 / P: ~bi-o~ / Pl: ~ici, ~ice / E: fr antibiotique] 1 sn Substanță organică solubilă, produsă de unele microorganisme animale și vegetale, care are capacitatea de a distruge anumiți microbi sau de a le opri dezvoltarea, fapt pentru care sunt utilizate în tratamentul bolilor infecțioase. 2-3 sn, a (Medicament) care conține un antibiotic (1). 4 a Referitor la antibiotic. 5 a Propriu antibioticului. 6 a De antibiotic. 7 a Care se face cu antibiotice.

ANTIBIOTIC, -Ă, antibiotici, -ce, s. n., adj. 1. S. n. Substanță organică solubilă, produsă de unele microorganisme animale și vegetale, care are capacitatea de a distruge anumiți microbi sau de a le opri dezvoltarea, fapt pentru care se utilizează în tratamentul bolilor infecțioase. 2. Adj. Care ține de un antibiotic (1), care se face cu antibiotice.[Pr.: -bi-o-] – Din fr. antibiotique.

ANTIBIOTIC, -Ă, antibiotici, -ce, adj. Care are proprietatea de a opri creșterea și înmulțirea unor bacterii sau microbi, fără a vătăma organismul animal unde trăiesc acești microbi. ♦ (Substantivat, n.) Substanță, medicament avînd aceste proprietăți. [Pr.: -bi-o-] – Fr. antibiotique.

ANTIBIOTIC, -Ă adj., s.n. (Substanță) care are un efect bacteriostatic asupra dezvoltării anumitor microbi. [Pron. -bi-o-. / < fr. antibiotique].

ANTIBIOTIC, -Ă I. s. n. substanță organică produsă de unele microorganisme, care împiedică dezvoltarea anumitor microbi. II. adj. 1. referitor la antibiotic (I). 2. (biol.) care inhibă activitatea unor specii. (< fr. antibiotique)

ANTIBIOTIC ~că (~ci, ~ce) și substantival Care distruge sau oprește dezvoltarea microbilor într-un organism. [Sil. -bi-o-] /<fr. antibiotique

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

antibiotic2 (desp. -bi-o-) s. n., pl. antibiotice

antibiotic2 (-bi-o-) s. n., pl. antibiotice

antibiotic s. n. (sil. -bi-o-), pl. antibiotice

Intrare: antibiotic (s.n.)
antibiotic2 (s.n.) substantiv neutru
  • silabație: -bi-o-tic info
substantiv neutru (N2)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • antibiotic
  • antibioticul
  • antibioticu‑
plural
  • antibiotice
  • antibioticele
genitiv-dativ singular
  • antibiotic
  • antibioticului
plural
  • antibiotice
  • antibioticelor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

antibiotic, antibioticesubstantiv neutru

  • 1. Substanță organică solubilă, produsă de unele microorganisme animale și vegetale, care are capacitatea de a distruge anumiți microbi sau de a le opri dezvoltarea, fapt pentru care se utilizează în tratamentul bolilor infecțioase. DEX '09 DEX '98 DLRM DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.