antică sf [At: DN³ / Pl: ~ice / E: fr antique] Obiect de artă din Antichitate.

ANTICĂ, antice, s. f. (Învechit) Obiect de artă din antichitate. Cabinetul imperial de antice din Viena. ODOBESCU, S. II 192. Aci vede cinevași feliurime de izvoade de zidiri... încît poate zice omul că fieșcare casă este o bucată de antică, pentru care aleargă oamenii prin țări spre a le găsi și a le vedea în odăi. GOLESCU, Î. 112.

ANTICĂ, antice, s. f. (Înv.) Obiect de artă din antichitate. – Fr. antique.

ANTICĂ s.f. Obiect de artă din antichitate. [< fr. antique].

antică f. 1. rămășiță curioasă din antichitate (arme, medalii, statue, vase, etc.); Muzeu de antice; 2. totalitatea operelor de artă din Grecia și Italia: a desena după antică.

ANTIC, -Ă, antici, -ce, adj., s. m. și f. I. Adj. 1. Care a existat în trecutul îndepărtat sau datează de atunci. ♦ Care aparține popoarelor din Antichitate sau este caracteristic diferitelor aspecte ale culturii sau ale civilizației lor. 2. În genul creațiilor din Antichitate. Stil antic. II. S. m. și f. Persoană aparținând popoarelor din Antichitate. III. S. f. (Înv.) Obiect de artă din Antichitate. [Acc. și: antic] – Din fr. antique, lat. antiquus.

antic, ~ă [At: ALEXANDRESCU, M. 161 / A: antic / Pl: ~ici, ~ice / E: fr antique, lat antiquus] 1 a Care a existat în trecutul îndepărtat. 2 a Care datează din trecutul îndepărtat. 3 a Care aparține popoarelor antice. 4 a Care este caracteristic civilizației și culturii antice. 5 a În genul creațiilor artistice antice. 6 smf Persoană aparținând popoarelor din Antichitate. 7 sf (Înv) Obiect de artă din Antichitate. 8 a Care are perfecțiunea unei opere de artă din Antichitate

*ANTIC I. adj. 🏛 1 Foarte vechiu, din timpurile străvechi: săpăturile ce se fac prin împrejurimi descopăr ziduri ~e (VLAH.) ¶ 2 În spec. Din timpul Grecilor și Romanilor, clasic: cultură ~ă II. *ANTICII sm. pl. Cei din vechime, în spec. Grecii și Romanii. III. ‡ANTICĂ (pl. -ice, -ici) sf. 1 Obiect de artă din antichitate: fieșcare casă este o bucată de ~ ¶ 2 Fig. Persoană cu obiceiuri sau cu păreri învechite [fr. antique < lat.].

ANTIC, -Ă, antici, -ce, adj., s. m. și f. I. Adj. 1. Care a existat în trecutul îndepărtat sau datează de atunci. ♦ Care aparține popoarelor din antichitate sau este caracteristic diferitelor aspecte ale culturii sau ale civilizației lor. 2. În genul creațiilor din antichitate. Stil antic. II. S. m. și f. Persoană aparținând popoarelor din antichitate. III. S. f. (Înv.) Obiect de artă din antichitate. [Acc. și: antic] – Din fr. antique, lat. antiquus.

!antic adj. m., pl. antici; f. antică, pl. antice