9 definiții pentru antracoteriu
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ANTRACOTERIU, antracoterii, s. m. Gen de mamifer din care s-a dezvoltat porcul mistreț. – Din lat. anthracoterium.
antracoteriu sm [At: DEX2 / Pl: ~ii / E: lat anthracoterium] 1 Gen de mamifer din care s-a dezvoltat porcul mistreț. 2 Animal aparținând acestui gen.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ANTRACOTERIU s.m. Gen de mamifer din care s-a dezvoltat porcul mistreț. [Pron. -riu, pl. -ii. / cf. fr., lat. anthracotherium].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ANTRACOTERIU s. m. mamifer artiodactil fosil, de talia unui rinocer, din care s-a dezvoltat porcul mistreț. (< lat. anthracotherium)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
ANTRACOTERIU m. Mamifer din care s-a dezvoltat porcul mistreț. /<lat. anthracotherium
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
antracoteriu [riu pron. rĭu] s. m., art. antracoteriul; pl. antracoterii, art. antracoteriii (desp. -ri-ii)
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
antracoteriu [riu pron. rĭu] s. m., art. antracoteriul; pl. antracoterii, art. antracoteriii (-ri-ii)
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
antracoteriu s. m. [-riu pron. -riu], art. antracoteriul; pl. antracoterii, art. antracoteriii
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
ANTRACO- „cărbune, carbon, antrax; carbonic”. ◊ gr. anthrax, akos „cărbune” > fr. anthraco-, engl. id., it. antraco-, germ. anthrako- > rom. antraco-. □ ~id (v. -id), adj., 1. Cu aspect de antrax. 2. Care are culoarea cărbunelui; ~litic (v. -litic1), s. n., ansamblul perioadelor carbonifer și permian, avînd caracteristici paleontologice asemănătoare; ~terapie (v. -terapie), s. f., utilizare a carbonului în scop terapeutic; ~teriu (v. -teriu), s. m., gen de mamifere paricopitate fosile oligocene, asemănătoare cu suidele, descoperite mai ales în sedimentele de cărbuni; ~zauri (v. -zaur), s. m. pl., ordin de amfibieni fosili din grupul labirintodonților, care au trăit în carbonifer și permian.
- sursa: DETS (1987)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
- pronunție: antracoterĭu
substantiv masculin (M69) Surse flexiune: DOOM 3 | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
antracoteriu, antracoteriisubstantiv masculin
- 1. Gen de mamifer din care s-a dezvoltat porcul mistreț. DEX '09 MDA2 DN MDN '00 DETS
- 1.1. Animal aparținând acestui gen. MDA2 NODEX
-
etimologie:
- anthracoterium DEX '09 MDA2 DN MDN '00 NODEX