APATRID, -Ă, apatrizi, -de, s. m. și f., adj. (Persoană) care nu are cetățenia niciunui stat. – Din fr. apatride.

apatrid, ~ă smf [At: DA ms / Pl: ~izi, ~e / E: fr apatride, ngr ἄπατριδ] 1 Persoană care a pierdut calitatea de cetățean al patriei sale (părăsind-o în mod ilegal) și n-a dobândit nici cetățenia țării în care s-a stabilit. 2 Om fără patrie.

APATRID, -Ă, apatrizi, -de, s. m. și f., adj. (Persoană) care nu are cetățenia nici unui stat. – Din fr. apatride.

APATRID, -Ă, apatrizi, -de, s. m. și f. Persoană care nu are drepturi cetățenești în nici o țară.

APATRID, -Ă, apatrizi, -de, s. m. și f. Persoană care nu are drepturi cetățenești în nici o țară. – Fr. apatride.

APATRID, -Ă s.m. și f. Cel care nu are drepturi cetățenești în nici o țară. [< fr. apatride, cf. gr. a – fără, patris, -idos – patrie].

APATRID, -Ă adj., s. m. f. (persoană) fără cetățenie; heimatlos (< fr. apatride)

APATRID ~dă (~zi, ~de) și substantival Care nu are cetățenie; lipsit de patrie. [Sil. -pa-trid] /<fr. apatride

*apatríd, -ă adj. (format ca și ngr. ápatris, gen. apátridos, d. vgr. a-, fără, și patris, patrie. V. eŭpatrid). Fără patrie, fără cetățenie, ca maĭ toțĭ Jidaniĭ.

apatrid (desp. -pa-trid) adj. m., s. m., pl. apatrizi; adj. f., s. f. apatridă, pl. apatride

apatrid (-pa-trid) adj. m., s. m., pl. apatrizi; adj. f., s. f. apatridă, pl. apatride

apatrid adj. m., s. m. (sil. -trid), pl. apatrizi; f. sg. apatridă, pl. apatride