APRILIE s. m. A patra lună a anului; prier. [Var.: april s. m.] – Din sl. aprilĭ.

aprilie smi [At: N. COSTIN, ap. LET. II, 44 / V: (Mol; ptc) april / E: vsl Aприлий (și Aприли) sau ngr Aπρίλιος] 1 A patra lună a anului Si: prier. 2 (Ptc) Primăvara.

APRILIE s. m. invar. A patra lună a anului; prier. [Var.: april s. m. invar.] – Din sl. aprilĩ.

APRILIE s. m. A patra lună a anului; (popular) prier. (Atestat în forma april) Te-am strîns sărutîndu-te, Radă, Tîrziu, într-o noapte d-april. COȘBUC, P. I 80. Ci tu rămîi în floare ca luna lui april. EMINESCU, O. I 128. ♦ (Poetic) Primăvară. Fiul meu, curînd-curînd aprilul Va topi ce-a mai rămas din ger. BENIUC, V. 59. – Variantă: april s. m.

APRILIE s. m. A patra lună a anului; (pop.) prier. [Var.: april s. m.] – Slav (v. sl. aprilĩ < gr.).

APRILIE m. A patra lună a anului; prier. [G.-D. lui aprilie; Sil. a-pri-li-e] /<sl. aprilí

Aprilie m. a patra lună a anului, numită de popor Prier și Florar. [Aprilie, ca și celelalte nume oficiale ale lunilor, e de origină slavo-greacă].

april smi vz aprilie

APRIL(IE) sbst. A patra lună a anului; proverb: April și priește și pîrlește (VOR.) [vsl. aprilĭ sau gr. άπρίλος].

APRIL s. m. invar. v. aprilie.

*apríl m., gen. al luĭ (lat. aprilis, d. aperire, a deschide, ca și aprig). A patra lună a anuluĭ. – Ob. Aprilie (ngr. Aprilios). V. prier. – Odată, calendaru gregorian începea la 1 April, și atuncĭ, în Francia, se trimeteaŭ darurĭ. La 1564, Carol al 11 fixă începutu anuluĭ la 1 Ĭanuariŭ. Cînd sosi ziŭa de 1 April, ceĭ obișnuițĭ cu această zi continuară să trimeată darurĭ supt formă de păcălelĭ. Așa s’a născut obiceĭu de a spune minciunĭ la 1 April.^[1]

!aprilie (desp. a-pri-li-e) s. m., g.-d. art. lui aprilie; abr. apr.; simb. IV/.04./-04-

aprilie (a-pri-li-e) s. m., g.-d. lui aprilie; abr. apr.; IV/.04./-04-

aprilie s. m. invar. (sil. -pri-li-e), g.-d. art. lui aprilie; abr. apr.; simb. IV (și. 4./-4-)

aprilie

Aprilie.

APRILIE s. (pop.) prier. (Luna ~.)

APRILIE s. (pop.) prier. (Luna ~.)

aprilie s. m. – A patra lună a anului. – Var. april. Ngr. ’Aπρίλιος, prin intermediul sl. Aprili, Apriliĭ. Este cuvînt introdus de biserică; in limbajul pop. îi corespunde prier. – Der. aprilin, adj. (de aprilie, primăvăratic), creație artificială, folosită numai în poezie (de ex., la Pillat).