3 definiții pentru apuțitură
Explicative DEX
apuțitură sf [At: ANON. CAR. / V: -ucit- / Pl: ~ri / E: apuți + -(i)tură] (Înv) 1-2 Apuțit (1-2).
apucitură sf vz apuțitură
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Regionalisme / arhaisme
APUȚITURĂ s. f. (Ban.) Miros. Apuciturĕ. Olfactio. AC, 328. Etimologie: apuți + suf. -tură. Vezi și apuți, apuțit. Cf. apuțit, iz.
- sursa: DLRLV (1987)
- adăugată de Anca Alexandru
- acțiuni
Intrare: apuțitură
apuțitură
| substantiv feminin (F43) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
apucitură
| substantiv feminin (F43) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||