ARCADIAN, -Ă adj. din Arcadia. ◊ de simplitate rustică. (< fr. arcadien)

ARCADES AMBO (lat.) amândoi arcadienii – Vergiliu, „Bucolica”, VII, 4. Poetul invocă originea arcadiană a păstorilor Thyrsis și Corydon pentru a dovedi egala lor măiestrie muzicală. Astăzi indică trăsături, afinități comune a două persoane.

Arcades ambo (lat. „Arcadieni amîndoi”). Vergiliu, Egloge (VII, 4). Întocmai cum unele monumente vechi se deteriorează de-a lungul anilor, se întîmplă ca și unele cuvinte serioase să-și altereze cu vremea înțelesul și să fie folosite doar în ironie. Bunăoară expresiile: „A descoperit America”, „A inventat praful de pușcă” etc. La fel s-a petrecut și cu „Arcades ambo”. Vergiliu a întrebuințat expresia în sensul cel mai bun, vorbind de doi ciobani: Thyrsis și Corydon, care, fiind din Arcadia („țara idilelor și a fericirii pastorale”), știau amîndoi deopotrivă de bine să cînte din fluier. Astăzi însă, expresia e folosită spre a lua în derîdere doi oameni care vădesc aceleași defecte. E o expresie oarecum echivalentă cu vorba românească: „cum e Tanda, așa-i și Manda”. LIT.