15 definiții pentru arcui
din care- explicative DEX (9)
 - ortografice DOOM (4)
 - sinonime (2)
 
Explicative DEX
ARCUI, arcuiesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) îndoi în formă de arc; a (se) încovoia. ♦ Tranz. Fig. A bate; a pedepsi. – Arc + suf. -ui.
ARCUI, arcuiesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) îndoi în formă de arc; a (se) încovoia. ♦ Tranz. Fig. A bate; a pedepsi. – Arc + suf. -ui.
- sursa: DEX '98 (1998)
 - adăugată de ana_zecheru
 - acțiuni
 
arcui [At: POENARU, ap. DA / Pzi: ~esc / E: arc + -ui] 1-2 vtr A (se) îndoi în formă de arc (1). 3-4 vtr A (se) încovoia. 5 vr (Înv; d. bârne, tavane etc.) A se deforma la mijloc. 6 vt (Pfm; fig; rar) A bate. 7 vt (Pfm; fig; rar) A pedepsi.
- sursa: MDA2 (2010)
 - adăugată de blaurb.
 - acțiuni
 
ARCUI (-uesc) I. vb. tr. A face, a îndoi în formă de arc. II. vb. refl. A se îndoi, a se încovoia ca un arc: Trotușul... se arcuește fugind (IRG.).
- sursa: CADE (1926-1931)
 - adăugată de Onukka
 - acțiuni
 
ARCUI, arcuiesc, vb. IV. Refl. A se îndoi în formă de arc; a se încovoia. Îl văd deodată apărînd cu ochii scînteietori arcuindu-se la picioarele țîțacăi și frecîndu-se de rochia dumnisale de tafta. SADOVEANU, N. F. 34. Sprîncenele se lăsau în jos, arcuindu-se pe deasupra ochilor și subțiindu-se din ce în ce. SADOVEANU, O. VI 117. Șira spinării îi era mlădioasă încă pentru a se arcui. ANGHEL, PR. 52. ◊ Intranz. (Rar) Mîna dreaptă intra, se umplea în semănătoarea atîrnată de gît, brațul drept se întindea, arcuiri frumos, și din mînă picurau pe pămînt boabele de orz bălan, ca niște mărgele. SANDU-ALDEA, D. N. 287. ♦ Tranz. A construi în formă de arc. Pod alb ați arcuit peste abise, Podind și hăul dintre fapt și vise. TOMA, C. V. 362.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
 - adăugată de blaurb.
 - acțiuni
 
ARCUI, arcuiesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) îndoi în formă de arc; a (se) încovoia. – Din arc.
- sursa: DLRM (1958)
 - adăugată de lgall
 - acțiuni
 
A ARCUI ~iesc tranz. A face să se arcuiască; a curba; a coroia; a încovoia; a cambra; a curba. /arc + suf. ~ui
- sursa: NODEX (2002)
 - adăugată de siveco
 - acțiuni
 
A SE ARCUI mă ~iesc intranz. A căpăta formă de arc; a se curba; a se coroia; a se încovoia; a se cambra. /arc + suf. ~ui
- sursa: NODEX (2002)
 - adăugată de siveco
 - acțiuni
 
ARCUIT adj. 1 p. ARCUI ¶ 2 În formă de arc: avea niște sprîncene bine ~e de pare că erau scrise (ISP.).
- sursa: CADE (1926-1931)
 - adăugată de Onukka
 - acțiuni
 
arcuĭésc v. tr. Îndoĭ în formă de arc. V. refl. Rîu se arcuĭește, face coturĭ.
- sursa: Scriban (1939)
 - adăugată de LauraGellner
 - acțiuni
 
Ortografice DOOM
arcui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. arcuiesc, 3 sg. arcuiește, imperf. 1 arcuiam; conj. prez. 1 sg. să arcuiesc, 3 să arcuiască
- sursa: DOOM 3 (2021)
 - adăugată de gall
 - acțiuni
 
arcui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. arcuiesc, imperf. 3 sg. arcuia; conj. prez. 3 să arcuiască
- sursa: DOOM 2 (2005)
 - adăugată de raduborza
 - acțiuni
 
arcui vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. arcuiesc, imperf. 3 sg. arcuia; conj. prez. 3 sg. și pl. arcuiască
- sursa: Ortografic (2002)
 - adăugată de siveco
 - acțiuni
 
arcuesc, -uiască 3 conj., -uiam 1 imp., -uii aor.
- sursa: IVO-III (1941)
 - adăugată de Ladislau Strifler
 - acțiuni
 
Sinonime
ARCUI vb. 1. v. încovoia. 2. a se bolti. (Tavanul se ~ elegant.)
- sursa: Sinonime (2002)
 - adăugată de siveco
 - acțiuni
 
ARCUI vb. 1. a (se) curba, a (se) încovoia, a (se) îndoi, (livr.) a (se) cambra, a (se) recurba, (înv. și reg.) a (se) încujba, a (se) scovîrda. (~ o bară metalică.) 2. a se bolti. (Tavanul se ~ elegant.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
 - adăugată de LauraGellner
 - acțiuni
 
|    verb (VT408)    Surse flexiune: DOR    |  infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
 (a) 
  |   
  |   
  |   
  |  singular | plural | ||
 
  |   
  |  ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) |  
  |   (să) 
  |   
  |   
  |   
  |  |
| a II-a (tu) |  
  |   (să) 
  |   
  |   
  |   
  |  ||
| a III-a (el, ea) |  
  |   (să) 
  |   
  |   
  |   
  |  ||
| plural | I (noi) |  
  |   (să) 
  |   
  |   
  |   
  |  |
| a II-a (voi) |  
  |   (să) 
  |   
  |   
  |   
  |  ||
| a III-a (ei, ele) |  
  |   (să) 
  |   
  |   
  |   
  |  ||
  arcui, arcuiescverb  
 -   
-  Îl văd deodată apărînd cu ochii scînteietori arcuindu-se la picioarele țîțacăi și frecîndu-se de rochia dumnisale de tafta. SADOVEANU, N. F. 34. DLRLC
 -  Sprîncenele se lăsau în jos, arcuindu-se pe deasupra ochilor și subțiindu-se din ce în ce. SADOVEANU, O. VI 117. DLRLC
 -  Șira spinării îi era mlădioasă încă pentru a se arcui. ANGHEL, PR. 52. DLRLC
 -  Mîna dreaptă intra, se umplea în semănătoarea atîrnată de gît, brațul drept se întindea, arcuia frumos, și din mînă picurau pe pămînt boabele de orz bălan, ca niște mărgele. SANDU-ALDEA, D. N. 287. DLRLC
 
-  1.1. A construi în formă de arc. DLRLC
-  Pod alb ați arcuit peste abise, Podind și hăul dintre fapt și vise. TOMA, C. V. 362. DLRLC
 
 -  
 
 -  
 
etimologie:
-  Arc + -ui. DEX '98 DEX '09
 
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.