ARDELENESC, -EASCĂ, ardelenești, adj., s. f. art. 1. Adj. Ardelean (2). 2. S. f. art. Numele unui dans popular din Ardeal; melodie după care se execută acest dans; ardeleana. – Ardelean + suf. -esc.

ardelenesc, ~ească [At: ALECSANDRI, P. P. 311 / Pl: ~ești / E: ardelean + -esc] a 1 Care este din Ardeal. 2 a Care aparține Ardealului. 3 a Care aparține ardelenilor. 4 a Referitor la Ardeal. 5 a Privitor la ardeleni (5). 6-7 sfa Ardeleana (14-15). 9 sfa, a (Grai) vorbit de populația din Ardeal.

ARDELENESC I. adj. = ARDELEAN. II. ARDELENEASCĂ sf. = ARDELEAN(C)Ă.

ARDELENESC, -EASCĂ, ardelenești, adj., s. f. art. 1. Adj. Ardelean. 2. S. f. art. Numele unui dans popular din Ardeal; melodie după care se execută acest dans; ardeleana. – Ardelean + suf. -esc.

ARDELENESC, -EASCĂ, ardelenești, adj. Care e din Ardeal, de ardelean, în felul ardelenilor; transilvănean. Accent ardelenesc. Port ardelenesc. ▭ Cîtu-i țara romînească, Nu-i ca fata-ardelenească. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 31.

ARDELENESC, -EASCĂ, ardelenești, adj. Din Ardeal, de ardelean, în felul ardelenilor. – Din ardelean + suf. -esc.

ARDELENESC ~ească (~ești) Care aparține Ardealului sau populației lui. /ardelean + suf. ~esc

ardelenesc a. ce ține sau ce vine din Ardeal. ║ ardelenească f. un fel de horă țărănească sau ciobănească, plină de vioiciune (foarte răspândită în Ardeal).

ardelenésc, -eáscă adj. Din Ardeal. S. f. O horă din Ardeal.

ardelenesc adj. m., f. ardelenească; pl. m. și f. ardelenești

ardelenesc adj. m., f. ardelenească; pl. m. și f. ardelenești

ardelenesc adj. m., f. ardelenească; pl. m. și f. ardelenești

ARDELENESC adj. v. transilvănean.

ARDELENESC adj. ardelean, transilvănean, (rar) transilvan. (Populația ~.)

ardelenesc, -ească, ardelenești, adj. Care aparține Ardealului. – Din ardelean + suf. -esc.

ardelenesc, -ească, ardelenești, adj. – Ardelean; care aparține de Ardeal. – Din ardelean + suf. -esc.