dexonline

info

10 definiții pentru arestui

Explicative DEX

ARESTUI, arestuiesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A aresta. – Cf. rus. arestovat.

arestui vt [At: ALECSANDRI, T. 1342 / Pzi: ~esc / E: arest + -ui] (Înv) A aresta (1)

sursa: MDA2 (2010)
adăugată de blaurb.
acțiuni
- link permalink

ARESTUI, arestuiesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A aresta. – Cf. rus. arestovat.

ARESTUI, arestuiesc, vb. IV. Tranz. (învechit și popular) A aresta. Am auzit că acolo i-a arestuit pe toți într-o singură noapte, la locul de adunare. V. ROM. noiembrie 1953, 85.

ARESTUI, arestuiesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A aresta. – Comp. rus. arestovat’.

sursa: DLRM (1958)
adăugată de lgall
acțiuni
- link permalink

Ortografice DOOM

arestui (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. arestuiesc, 3 sg. arestuiește, imperf. 1 arestuiam; conj. prez. 1 sg. să arestuiesc, 3 să arestuiască

sursa: DOOM 3 (2021)
adăugată de gall
acțiuni
- link permalink

arestui (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. arestuiesc, imperf. 3 sg. arestuia; conj. prez. 3 să arestuiască

arestui vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. arestuiesc, imperf. 3 sg. arestuia; conj. prez. 3 sg. și pl. arestuiască

Sinonime

ARESTUI vb. v. aresta, deține, închide, întemnița, reține.

arestui vb. v. ARESTA. DEȚINE. ÎNCHIDE. ÎNTEMNIȚA. REȚINE.

Intrare: arestui

arestui verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a tranzitiv

verb (VT408) Surse flexiune: DOR		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) arestui	arestuire	arestuit arestuitu‑	arestuind arestuindu‑	singular	plural
		(a) arestui	arestuire	arestuit arestuitu‑	arestuind arestuindu‑	arestuiește	arestuiți

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	arestuiesc	(să) arestuiesc	arestuiam	arestuii	arestuisem
	a II-a (tu)	arestuiești	(să) arestuiești	arestuiai	arestuiși	arestuiseși
	a III-a (el, ea)	arestuiește	(să) arestuiască	arestuia	arestui	arestuise
plural	I (noi)	arestuim	(să) arestuim	arestuiam	arestuirăm	arestuiserăm arestuisem
	a II-a (voi)	arestuiți	(să) arestuiți	arestuiați	arestuirăți	arestuiserăți arestuiseți
	a III-a (ei, ele)	arestuiesc	(să) arestuiască	arestuiau	arestuiră	arestuiseră

* formă nerecomandată sau greșită – (arată)

* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

info

Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.

arată:

sensuri secundare

expresii

exemple

surse

arestui, arestuiescverb

1. învechit Aresta, deține, reține, închide, întemnița. DEX '09 DEX '98 DLRLC

sinonime: aresta deține reține închide întemnița
- format_quote Am auzit că acolo i-a arestuit pe toți într-o singură noapte, la locul de adunare. V. ROM. noiembrie 1953, 85. DLRLC

etimologie:

cf. limba rusă arestovat DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.