ARHONDARIC, arhondaricuri, s. n. Clădire sau aripă a unei clădiri dintr-o mănăstire ortodoxă rezervată oaspeților; arhondărie. [Pl. și: arhondarice] – Din ngr. arhondariki.

arhondaric sn [At: XENOPOL, ap. TDRG / V: ~nta~ / Pl: ? / E: ngr ἀρχοντάρίϰι] (Mol) Arhondărie.

ARHONDARIC (pl. -icuri) sn. ⛪ Partea din clădirea unei mănăstiri unde sînt găzduiți și ospătați călătorii (🖼 202): la ~ ... ne aștepta o masă vrednică de a îndestula niște stomacuri de poeți (ALECS.) [ngr. άρχονταρίχι].

ARHONDARIC, arhondarice, s. n. Aripă sau casă specială a unei mănăstiri rezervată găzduirii oaspeților; arhondărie. [Pl. și: arhondaricuri] – Din ngr. arhondaríki.

ARHONDARIC, arhondarice, s. n. Aripă sau casă a unei mănăstiri rezervată găzduirii oaspeților; arhondărie. [Pl. și: arhondaricuri] – Din ngr. arhondariki.

ARHONDARIC, arhondarice, s. n. (Mold.) Aripă a unei mănăstiri, rezervată găzduirii oaspeților și călătorilor. Din cerdacul arhondaricului privim... coasta repede a muntelui și revărsarea neagră de brazi. SADOVEANU, O. VII 206. Mă trezii de-a dreptul la arhondaric. HOGAȘ, DR. 243.

ARHONDARIC, arhondarice, s. n. (Reg.) Aripă sau casă specială a unei mănăstiri rezervată găzduirii oaspeților. – Ngr. arhondariki.

arhondaric n. odaie de primire pentru oaspeți la mănăstiri. [Gr. mod. ARHONDARÍKI].

arhondaríc n., pl. urĭ și e (ngr. arhondariki, scris -nta-). Apartamentu în care se primesc oaspețiĭ la mînăstire.

arhontaric sn vz arhondaric

ARHONTAR... = ARHONDARIC...

!arhondaric s. n., pl. arhondaricuri

arhondaric s. n., pl. arhondaricuri/arhondarice

arhondaric s.n., pl. arhondaricuri / arhondarice

arhondaric, -curi.

ARHONDARIC s. arhondărie. (~ul unei mânăstiri.)

ARHONDARIC s. arhondărie. (~ unei mănăstiri.)