ARNICĂ, arnici, s. f. Plantă erbacee medicinală, cu flori galbene-portocalii și fructe achene negricioase (Arnica montana). – Din lat., fr. arnica, germ. Arnika.

arnică sf [At: HEM 1720 / A și: -ică / Pl: ~ice / E: ger Arnika] 1 Plantă erbacee medicinală cu flori galben-portocalii și fructe achene negricioase, întrebuințată pentru vindecarea rănilor Si: carul pădurilor, carul zânelor, ciudă, cujdă, iarba soarelui, poclbal, podbal de munte, roit, tabacii câmpului, țâța oilor (Amica montana). 2 (Bot; reg) Solovârvață (Inula britanica). 3 (Bot; reg) Cununiță (Spirarea ulmifolia). 4 (Bot; reg) Tâlhărea (Mycelis muralis).

*ARNICĂ (pl. -ice) sf. 🌿 = PODBEAL-DE-MUNTE: făcîndu-și... cataplasme cu cîrpe muiate în ~ (GRIG.) [lat.].

ARNICĂ s. f. Plantă erbacee medicinală, cu flori galbene-portocalii și fructe achene negricioase (Arnica montana). – Din lat., fr. arnica, germ. Arnika.

ARNICĂ, arnici, s. f. Plantă erbacee medicinală, cu flori galbene-portocalii și fructe achene negricioase (Arnica montana). – Din lat., fr. arnica, germ. Arnika.

ARNICĂ s. f. Plantă erbacee cu flori galbene-portocalii și fructe negricioase (Arnica montana). – Lat. lit. arnica.

ARNICĂ f. Plantă erbacee cu flori galbene-portocalii și cu fructe negricioase achene, cu întrebuințări medicinale. /

arnică f. plantă tonică și stimulentă a cării tinctură e bună pentru vindecarea rănilor (Arnica montana).

*árnică f., pl. ĭ (mlat. arnica, d. lat. ptármica, care vine d. vgr. ptarmiké, [plantă] care te face să strănuțĭ). O plantă din familia compuselor cu proprietățĭ stimulante, febrifuge, tonice și vulnerare (árnica montána). – Pop. podbeal de munte.

arnică (plantă) s. f., g.-d. art. arnicii; pl. arnici

arnică (plantă) s. f., g.-d. art. arnicii; pl. arnici

arnică s. f., g.-d. art. arnicii; pl. arnici

ARNICĂ s. (BOT.; Arnica montana) podbal-de-munte, (reg.) carul-pădurilor, carul-zânelor, țâța-oii, (prin Transilv.) roit.

ARNICĂ s. (BOT.; Arnica montana) podbal-de-munte, (reg.) carul-pădurilor, carul-zînelor, țîța-oii, (prin Transilv.) roit.

arnică (-ci), s. f. – Plantă (Arnica montana). Nume științific, răspîndit de farmaciști. Sec. XIX.