arvuni [At: DOSOFTEI, ap. HEM / V: (Mol) ~voni / Pzi: ~nesc / E: arvună] 1 vi (a) A confirma contractul prin darea înainte a unei sume din prețul total convenit. 2 vt A angaja munca sau serviciile cuiva ca lucrător, ca servitor, ca lăutar etc. dându-i arvună (1) Si: (înv) arvuna. 3 vt A da cuiva arvună (1) în vederea achiziționării unui lucru. 4 vt (Buc) A găsi nași pentru nuntă. 5 vt (Înv; spc) A logodi. 6 (Reg) A lua de la cineva un angajament în schimbul unei favori acordate. 7 vr A(-și) lua un angajament mutual.

ARVUNI, Mold. ARVONI (-nesc) I. vb. tr. A tocmi un lucru dînd arvună: am arvunit trăsura pe după amiazi; cîte suflete mi-ai arvonit ? (CRG.). II. vb. refl. A-și da cuvîntul, a se învoi: umblau în cîrduri și se arvoneau pentru St. Vasile (SAD.).

ARVUNI, arvunesc, vb. IV. 1. Tranz. A aconta. A arvunit un dulap. ◊ Fig. (În forma arvoni) Scaraoschi îl întreabă [pe drac]: Ei, copile, ce ispravă ai făcut? Cîte suflete mi-ai arvonit? Dă-ți solia! CREANGĂ, P. 145. 2. Refl. A se angaja în slujba cuiva. De-ar veni un Tudorel, Arvuni-m-aș eu la el! PAS, L. I 49. ♦ Refl. reciproc. A lua un angajament reciproc, a se lega, a se înțelege. (În forma arvoni) Și după ce ne arvonim noi și pe la anul, cu jurămîut, să umblăm tot împreună, ne-am despărțit unul de altul, răbigiți de frig și hămesiți de foame. CREANGĂ, A. 44. – Variantă: (popular) arvoni vb. IV.

ARVUNI, arvunesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A aconta. ♦ Refl. (Rar) A se angaja în slujba cuiva. ♦ Refl. A se înțelege cu cineva. [Var.: arvoni vb. IV] – Din arvună.

arvunì v. a da arvună.

aravoni v vz arvuni

aravuna v vz arvuni

arăvoni v vz arvuni

arvoni vtr vz arvuni

‡ARĂVONISI (-isesc)... 1 = ARVUNI... ¶ 2 A logodi, a făgădui, a închina, a hărăzi (DOS.) [ngr. άρραβώνισα, άρραβωνίζω].

ARVUNIT, Mold. ARVONIT I. adj. p. ARVUNI, -ONl. II. ‡sm. Logodnic (HASD.). III. sbst. Faptul de a (se) arvuni.

ARVONI vb. IV. v. arvuni.

aravonésc, V. arvonesc.

arăvonésc și -onisésc, V. arvonésc.

arvonésc (est) și -unésc (vest) v. tr. (ngr. arravonizo, aor. ónisa). Daŭ arvonă ca să fiŭ sigur de un lucru: a arvoni o casă (pe care apoĭ o voĭ lua cu chirie orĭ o voĭ cumpăra), a arvoni niște lucrătorĭ (dîndu-le un acont), a arvoni o birjă (primind tu ceva de la birjar ca asigurare că se va prezenta la timp). V. refl. Mă angajez, promit altuĭa și el mie. – Și aravonesc, arăvonesc, arăvonisesc (Dos.) și arvunez (Pan).

arvuni (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. arvunesc, 3 sg. arvunește, imperf. 1 arvuneam; conj. prez. 1 sg. să arvunesc, 3 să arvunească

arvuni (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. arvunesc, imperf. 3 sg. arvunea; conj. prez. 3 să arvunească

arvuni vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. arvunesc, imperf. 3 sg. arvunea; conj. prez. 3 sg. și pl. arvunească

arvunesc, -neam 1 imp.

ARVUNI vb. v. aconta.

ARVUNI vb. a aconta, (prin Ban.) a căpărî, (înv.) a arăvonisi. (~ o marfă.)

arvuni, arvunesc, (arvoni), v.t. A da un avans dintr-o plată. – Din arvună.

arvuni, arvunesc, (arvoni), vb. tranz. – A da un avans dintr-o plată. – Din arvună.

arvuni, -esc, vb. tranz. – A plăti un avans. – Din arvună.