arșinic [At: (a. 1736) HEM / V: arsenic², arsen~^[1], ~ă / Pl: ~ici / E: nct] 1 sm (Bot; reg; șîf arsenic, arșinic) Plantă erbacee din familia cariofilaceelor^[2], cu flori roșii, albe sau pestrițe, originară din Orient și care se cultivă ca plantă ornamentală Si: cruciulițe (1), floare de stea, buchet roșu, chinezoaică focșor, focul drăguții, garoafe roșii, garofiță de grădiniță, lemnuș, para focului, pene de mătase, pietricele, scaunul popii, scânteiuță, scânteiuță roșie, stele, urșinic (Lychnis chalcedonica). 2 sf (îf arsenică) Brumărele (Phlox paniculata). 3 (Reg; îc) ~ de cățun Rujă (Sedum roseum). corectat(ă)

ARȘINIC(Ă) 👉 ARȘENIC(Ă).

ARȘINIC 👉 ARȘENIC I.

arșiníc m. (din urșinic). O plantă cariofilee ornamentală originară din Orient (lychnis chalcedonica).

arsen², ~ă a vz arșinic^[1]

arsenic² sm vz arșinic

arșenic sm vz arșinic

arșinică sf vz arșinic

ARȘENIC, ARȘINIC I. sbst. Bucov. = URȘINIC: ședea în antereul său de arșenic și încins cu un șal scump (GRIG.). II. ARȘENIC(Ă) ARȘINIC(Ă) sm. f. 🌿 Plantă ierboasă, cu flori roșii, rar albe sau pestrițe, dispuse în fascicule umbelate; originară din Orient, se cultivă prin grădini ca plantă ornamentală (Lychnis chalcedonica) (🖼 228).

urșiníc și (vechĭ) orșiníc n., pl. urĭ (it. olosérico, d. ngr. olosirikón, tot de matasă. Cp. și cu Urgandiș, la organtin). Satin: comănace de urșinic (satin) galben (Ĭorga, Ist. Arm. Rom. 2, 113) de cea maĭ bună matasă, de urșinic (Ĭorga, Negoț. 161). – Și urșeníc, arșiníc (Buc.) și urușníc (Hotin).

arșinic s. m., pl. arșinici

urșinic (înv.) s. n., (bucăți; feluri) pl. urșinice

ARȘINIC s. (BOT.; Lychnis chalcedonica) (reg.) scaunul-popii.

ARȘINIC s. (BOT.; Lychnis chalcedonica) (reg.) scaunul-popii.