10 definiții pentru ascuțitoare
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ASCUȚITOARE, ascuțitori, s. f. Unealtă (sau aparat, mașină) cu care se ascut obiecte tăioase, se face vârf la creioane etc. – Ascuți + suf. -toare.
ASCUȚITOARE, ascuțitori, s. f. Unealtă (sau aparat, mașină) cu care se ascut obiecte tăioase, se face vârf la creioane etc. – Ascuți + suf. -toare.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de cata
- acțiuni
ASCUȚITOARE, ascuțitori, s. f. Unealtă simplă, de diferite tipuri și mărimi, cu care se ascut obiecte tăioase, se face vîrf la creioane etc.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ASCUȚITOARE, ascuțitori, s. f. Unealtă (sau aparat, mașină) cu care se ascut obiecte tăioase, se face vîrf la creioane etc. – Din ascuți + suf. -(i)toare.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
ASCUȚITOARE ~ori f. Unealtă cu care se ascut unele obiecte. [G.-D. ascuțitorii] /a ascuți + suf. ~toare
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ascuțitoare f. piatră de ascuțit.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ASCUȚITOR I. adj. Care ascute. II. sm. Cel ce ascute cuțite, etc., tocilar. III. ASCUȚITOARE sf. 🔧 Cute, piatră de ascuțit cuțite, etc.
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
ascuțitór m. Care ascute (cuțitele). S. f. -oáre, pl. orĭ. Cute, tocilă.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
ascuțitoare s. f., g.-d. art. ascuțitorii; pl. ascuțitori
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
ascuțitoare s. f., g.-d. art. ascuțitorii; pl. ascuțitori
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
ascuțitoare (instrument) s. f., g.-d. art. ascuțitorii; pl. ascuțitori
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
substantiv feminin (F116) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
ascuțitoare, ascuțitorisubstantiv feminin
- 1. Unealtă (sau aparat, mașină) cu care se ascut obiecte tăioase, se face vârf la creioane etc. DEX '09 DEX '98 DLRLC
etimologie:
- Ascuți + -toare. DEX '98 DEX '09