6 definiții pentru astăura

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

astăura v [At: JAHRESBER. III, 313 / Pzi: astaur / E: a1 + staur] (Ban) A pândi.

ASTĂURA (astaur) vb. intr. Băn. A pîndi pe cineva spre a-l vedea, spre a-l prinde [👉 STĂURA].

astăurat1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: astăura] (Ban) Pândire.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ASTĂURA vb. v. pândi.

astăura vb. v. PÎNDI.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

ASTĂURA, astăur, vb. I. Tranz. (Trans.; Var.) A stăura. (în loc de zgăura, cu pref. a-)

Intrare: astăura
verb (VT2)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • astăura
  • astăurare
  • astăurat
  • astăuratu‑
  • astăurând
  • astăurându‑
singular plural
  • astăură
  • astăurați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • astăur
(să)
  • astăur
  • astăuram
  • astăurai
  • astăurasem
a II-a (tu)
  • astăuri
(să)
  • astăuri
  • astăurai
  • astăurași
  • astăuraseși
a III-a (el, ea)
  • astăură
(să)
  • astăure
  • astăura
  • astăură
  • astăurase
plural I (noi)
  • astăurăm
(să)
  • astăurăm
  • astăuram
  • astăurarăm
  • astăuraserăm
  • astăurasem
a II-a (voi)
  • astăurați
(să)
  • astăurați
  • astăurați
  • astăurarăți
  • astăuraserăți
  • astăuraseți
a III-a (ei, ele)
  • astăură
(să)
  • astăure
  • astăurau
  • astăura
  • astăuraseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)