opțiuni

2 definiții pentru autoimpune

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

autoimpune vr [At: DA ms / P: a-u-to-im~ / Pzi: ~pun / E: auto1- + impune] 1 A-și fixa singur o contribuție bănească. 2 A-și calcula singur un impozit, potrivit legii.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

a autoimpune vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. autoimpun; conj. prez. 3 sg. și pl. autoimpună; ger. autoimpunând

Intrare: autoimpune
verb (V637)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • autoimpune
  • autoimpunere
  • autoimpus
  • autoimpusu‑
  • autoimpunând
  • autoimpunându‑
 singular plural
  • autoimpune
  • autoimpuneți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • autoimpun
 (să)
  • autoimpun
  • autoimpuneam
  • autoimpusei
  • autoimpusesem
a II-a (tu)
  • autoimpui
 (să)
  • autoimpui
  • autoimpuneai
  • autoimpuseși
  • autoimpuseseși
a III-a (el, ea)
  • autoimpune
 (să)
  • autoimpună
  • autoimpuie
  • autoimpunea
  • autoimpuse
  • autoimpusese
plural I (noi)
  • autoimpunem
 (să)
  • autoimpunem
  • autoimpuneam
  • autoimpuserăm
  • autoimpuseserăm
  • autoimpusesem
a II-a (voi)
  • autoimpuneți
 (să)
  • autoimpuneți
  • autoimpuneați
  • autoimpuserăți
  • autoimpuseserăți
  • autoimpuseseți
a III-a (ei, ele)
  • autoimpun
 (să)
  • autoimpună
  • autoimpuie
  • autoimpuneau
  • autoimpuseră
  • autoimpuseseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)