AVANGARDIST, -Ă, avangardiști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al avangardismului. 2. Adj. Care aparține avangardismului, privitor la avangardism. – Din fr. avant-gardiste.

avangardist, ~ă [At: CONTEMP., Seria II, 1948, nr. 113, 8/1 / Pl: ~iști, ~e / E: fr avant-gardiste] 1-4 smf, a (Persoană) care aderă la avangardism (1-2). 5-6 a Privitor la avangardism (1-2). 7-8 a Care aparține avangardismului (1-2). 9-10 a De avangardism (1-2).

AVANGARDIST, -Ă, avangardiști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al avangardismului. 2. Care aparține avangardismului, privitor la avangardism. – Din fr. avant-gardiste.

AVANGARDIST, -Ă, avangardiști, -ste, s. m. și f. Persoană care practică avangardismul. (Adjectival) în organizațiile de tineret s-au ivit manifestări avangardiste, care au fost semnalate și combătute. REZ. HOT. I 75. – Scris și: (după franțuzește, nerecomandabil) avantgardist.

AVANGARDIST, -Ă, avangardiști, -ste, s. m. și f. Adept al avangardismului. ♦ (Adjectival) Care aparține avangardismului, privitor la avangardism. Manifestări avangardiste. – Din avangardă + suf. -ist.

AVANGARDIST, -Ă adj. Referitor la avangardă, la avangardism. // s.m. și f. Propagator, adept al avangardismului. [< fr. avant-gardiste].

AVANGARDIST, -Ă adj., s. m. f. (adept) al avangardismului. (< fr. avant-gardiste)

AVANGARDIST¹ ~stă (~ști, ~ste) Care ține de avangardism; propriu avangardismului. /<fr. avant-gardiste

avangardist adj. m., s. m., pl. avangardiști; adj. f., s. f. avangardistă, pl. avangardiste

avangardist adj. m., s. m., pl. avangardiști; adj. f., s. f. avangardistă, pl. avangardiste

avangardist s. m., adj. m., pl. avangardiști; f. sg. avangardistă, pl. avangardiste