play-back sn [At: DN³ / P: plei-bec / Pl: ~uri / E: eg play-back] (Agm) 1 Desfășurare în sens invers a benzii de magnetofon. 2 Imprimare a vocii înainte de o emisiune la televizune, un concert etc. pentru a asigura o înregistrare corectă. 3 Sincronizare a unor grupări cinematografice sau de televiziune cu o bandă sonoră făcută la o masă de dublare.

feed-back s. (cuv. engl. americ.; cib.) Retroacțiune ◊ „Un rol din ce în ce mai important îi revine noțiunii cibernetice de «feed-back» (bucla de reacție de la ieșirea sistemului considerat la intrare), prin intermediul căreia un fenomen își reglează dezvoltarea.” Cont. 21 VI 74 p. 5. ◊ „Pășind înapoi (feed-back) omul verifică și corectează ceea ce vede în numele a ce visează. Ironia în acest sens este feed-back, este însăși demascarea generală.” Echinox 67/78 p. 26. ◊ „Aflăm din revista «Sănătatea» că, potrivit medicinei informaționale, în afară de traumatisme și arsuri, toate bolile trebuie considerate ca o consecință a dezorganizării, sub acțiunea diverșilor agenți patogeni, a mecanismelor de autoreglare prin feed-back.” Săpt. 7 III 86 p. 2; v. și Cont. 8 IV 77 p. 2, 15 VI 79 p. 7 [pron. fidbec] (PR 1950, DMC 1959, LII; D. Am., D.Filoz., D.Tr.; DN3, DEX-S)

play-back s. n. Interpretare mimată a unei înregistrări anterioare ◊ „[...] nu o dată am remarcat defecte de sonorizare a play-back-ului.” Sc. 22 III 74 p. 4 [pron. pleibec] (din engl. play-back, cf. fr. play-back; PR 1944; VRC 278; DJ; DN3)