BALALAICĂ, balalaici, s. f. Instrument muzical popular rusesc cu trei coarde și cutie de rezonanță triunghiulară. – Din rus. balalaika.

balalaică sf [At: CERNE, D. M. 99 / P: ~lai-că / Pl: ~ici / E: rs балалайка] Instrument muzical asemănător cu chitara, format dintr-o cutie de rezonanță triunghiulară și trei coarde.

balalaică s.f. (muz.) Instrument muzical popular rusesc, alcătuit dintr-o cutie de rezonanță de formă triunghiulară, cu trei coarde. • pl. -ci. /<rus. балалаица.

*BALALAICĂ (pl. -ci) sf. 🎼 Instrument de muzică, de formă triunghiulară, cu două, trei sau patru coarde, cu care țăranii ruși însoțesc cîntecele lor populare (🖼 303) [rus.].

BALALAICĂ, balalaici, s. f. Instrument muzical cu trei coarde și cutie de rezonanță triunghiulară. – Din rus. balalaika.

BALALAICĂ, balalaici, s. f. Instrument muzical cu trei coarde și cu cutie de rezonanță triunghiulară, care emite sunete prin ciupirea și percuția coardelor, servind adesea pentru a acompania vocea. – Pronunțat: -lai-că.

BALALAICĂ, balalaici, s. f. Instrument muzical cu trei coarde și cu cutie de rezonanță triunghiulară, care emite sunete prin ciupire și prin percuție. – Rus balalajka.

BALALAICĂ s.f. Instrument muzical cu trei coarde, compus dintr-o cutie de rezonanță triunghiulară. [Pron. -lai-că. / < rus. balalaika].

BALALAICĂ s. f. vechi instrument muzical rusesc, compus dintr-o cutie de rezonanță triunghiulară, cu trei coarde ciupite. (< rus. balalaika)

BALALAICĂ ~ci f. Instrument muzical popular rusesc având o cutie de rezonanță de formă triunghiulară și trei coarde, care emit sunete prin ciupire. [G.-D. balalaicii; Sil. -lai-că] /<rus. balalaika

*balaláĭcă s., pl. e (rus. balaláika). Un fel de chitară cu gîtul lung, cu treĭ coarde și cu cutia în treĭ colțurĭ. V. cobuz.

balalaică s. f., g.-d. art. balalaicii; pl. balalaici

balalaică s. f., g.-d. art. balalaicii; pl. balalaici

balalaică s. f., g.-d. art. balalaicii; pl. balalaici

balalaică, balalaice, s. f. (intl., înv.) pistol, armă de foc