3 definiții pentru bancagiu
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
bancagíu s.m. (fam.) Persoană care spune bancuri. pl. -gii. /banc2 + -agiu.
bancagiu s. m. Persoană care face bancuri ◊ „Se pare că și-au luat zborul și realitățile lor purtătoare, anume pontoșii, bancagiii, oamenii-banc, vectorii așa zisului haz de necaz.” D. 136/95 p. 7 (din banc + -agiu)
- sursa: DCR2 (1997)
- furnizată de Editura Logos
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare de argou
Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.
bancagiu, bancagii, s. m. persoană care spune întruna glume spre amuzamentul anturajului său.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: bancagiu
bancagiu substantiv masculin
substantiv masculin (M69) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
bancagiu, bancagiisubstantiv masculin
- 1. Persoană care spune bancuri. DEXI DCR2 Argou
- Se pare că și-au luat zborul și realitățile lor purtătoare, anume pontoșii, bancagiii, oamenii-banc, vectorii așa zisului haz de necaz. D. 136/95 p. 7. DCR2
-
etimologie:
- banc + -agiu DEXI