opțiuni
  • info

16 definiții pentru bandaja

din care

Explicative DEX

BANDAJA, bandajez, vb. I. Tranz. și refl. A(-și) aplica un bandaj (1). – Din bandaj.

BANDAJA, bandajez, vb. I. Tranz. și refl. A(-și) aplica un bandaj (1). – Din bandaj.

bandaja vtr [At: DA / Pzi: ~jez / E: bandaj + -a] 1-2 A(-și) aplica un bandaj (1) Si: pansa.

bandaja vb. I. tr., refl. A(-și) aplica un bandaj. prez.ind. -ez. /bandaj + -a.

*BANDAJA (-ajez) l. vb. tr. A lega cu un bandagiu, a face un bandagiu. II. vb. refl. A-și face un bandagiu, a se lega cu un bandagiu.

BANDAJA, bandajez, vb. I. Tranz. A lega strîns sau a acoperi (o parte rănită sau bolnavă a corpului) cu feși de tifon sau de pînză; a aplica un bandaj. V. pansa. [Un soldat] își bandaja cotul. CAMILAR, N. I 289. Are pieptul bandajat și se vede că nu poate mișca decît foarte greu brațul drept. CAMIL PETRESCU, T. II 275.

BANDAJA, bandajez, vb. I. Tranz. și refl. A(-și) aplica un bandaj (1). V. pansa. – Din bandaj.

BANDAJA vb. I. tr., refl. A(-și) aplica un bandaj. [P.i., 3,6 -jează, 4 -jăm, ger. -jînd. / < bandaj + -a].

BANDAJA vb. tr., refl. a(-și) aplica un bandaj. (< bandaj)

A BANDAJA ~ez tranz. (răni sau organe vătămate) A aplica un bandaj; a pansa. ~ mâna. /Din bandaj

*bandajéz v. tr. (d. bandaj. Fr. se zice bander). Leg o rană. Leg un om rănit, o parte rănită: a bandaja pe cineva la picĭor, un picĭor cuĭva.

Ortografice DOOM

bandaja (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. bandajez, 3 bandajează, 1 pl. bandajăm; conj. prez. 1 sg. să bandajez, 3 să bandajeze; ger. bandajând

bandaja (a ~) vb., ind. prez. 3 bandajează, 1 pl. bandajăm; ger. bandajând

bandaja vb., ind. prez. 1 sg. bandajez, 3 sg. și pl. bandajează, 1 pl. bandajăm; ger. bandajând

bandaja (ind. prez. 3 sg. și pl. bandajează, 1 pl. bandajăm, ger. bandajînd)

Sinonime

BANDAJA vb. v. pansa.

BANDAJA vb. (MED.) a (se) lega, a (se) pansa, (rar) a (se) înfășa, (înv. și pop.) a (se) obloji, (reg.) a (se) îmbandaja. (S-a ~ la rană.)

Intrare: bandaja
verb (VT203)
Surse flexiune: DOOM 3
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • bandaja
  • bandajare
  • bandajat
  • bandajatu‑
  • bandajând
  • bandajându‑
 singular plural
  • bandajează
  • bandajați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • bandajez
 (să)
  • bandajez
  • bandajam
  • bandajai
  • bandajasem
a II-a (tu)
  • bandajezi
 (să)
  • bandajezi
  • bandajai
  • bandajași
  • bandajaseși
a III-a (el, ea)
  • bandajează
 (să)
  • bandajeze
  • bandaja
  • bandajă
  • bandajase
plural I (noi)
  • bandajăm
 (să)
  • bandajăm
  • bandajam
  • bandajarăm
  • bandajaserăm
  • bandajasem
a II-a (voi)
  • bandajați
 (să)
  • bandajați
  • bandajați
  • bandajarăți
  • bandajaserăți
  • bandajaseți
a III-a (ei, ele)
  • bandajează
 (să)
  • bandajeze
  • bandajau
  • bandajară
  • bandajaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

bandaja, bandajezverb

  • 1. A(-și) aplica un bandaj. DEX '09 MDA2 DEXI CADE DEX '98 DLRLC DLRM DN MDN '00 NODEX
    sinonime: pansa
    • format_quote [Un soldat] își bandaja cotul. CAMILAR, N. I 289. DLRLC
    • format_quote Are pieptul bandajat și se vede că nu poate mișca decît foarte greu brațul drept. CAMIL PETRESCU, T. II 275. DLRLC
etimologie:
  • bandaj DEX '09 MDA2 DEXI DEX '98 DLRM DN MDN '00 NODEX

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.