2 definiții pentru beatific (persoană)
Explicative DEX
beatific, -ă adj., s.m., s.f. 1 adj. Care produce bucurie spirituală. 2 s.m., s.f. Persoană care trăiește o bucurie spirituală. • sil. be-a-. pl. -ci, -ce. /<fr. béatifique.
BEATIFIC, -Ă adj. care beatifică. ◊ (s. m. f.) cel care trăiește o bucurie spirituală. (< fr. béatifique)
- sursa: MDN '00 (2000)
 - adăugată de raduborza
 - acțiuni
 
 Intrare: beatific (persoană) 
  beatific2 (s.m.) substantiv masculin 
 |    substantiv masculin (M13)    |  nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |  
  |   
  |  
| plural |  
  |   
  |  |
| genitiv-dativ | singular |  
  |   
  |  
| plural |  
  |   
  |  |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
 * forme elidate și forme verbale lungi –  (arată)  
  Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.    
  arată: 
   beatifică, beatificesubstantiv feminin   beatific, beatificisubstantiv masculin  
 -  1. Persoană care trăiește o bucurie spirituală. MDN '00
 
etimologie:
-  béatifique MDN '00
 
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.